Teama de 10 Mai
10 Mai 1886 - ziua în care Domnitorul Carol a sosit în România ca Principe. 10 Mai 1887 - ziua în care România şi-a declarat independenţa. 10 Mai 1881 - ziua în care Carol I a fost încoronat ca Rege al României.
Această
dată, care reprezintă adevărata noastră zi naţională,
a fost scoasă din cărţile de istorie, profitându-se de diferenţa
de 12 zile din calendarul “pe stil vechi” şi cel pe “stil nou”. Toate
datele din secolul al XIX-lea figurează în manualele pre sau
postdecembriste cu ambele notaţii, numai 10 Mai apare doar ca 22 mai, zi
care românilor nu le spune nimic. Această mistificare, care dovedeşte
“teama de 10 Mai” a celor ce au condus România spre dezastru timp de mai bine
de o jumătate de secol, se regăseşte la tot pasul. De exemplu,
în volumul în limba engleză A
History of Romania, editat în 1996 şi distribuită ambasadelor
României în străinătate, autorii au dat pentru cele trei evenimente
citate o singură dată, cea de 22 mai. La fel, ziua noastră naţională
apare “transformată” şi în traducerea Memoriilor Regelui Carol I, apărută
în 1994, ori în albumul “România - istorie în documente”, apărut în 1992.
Apare astfel clar, încă o dată, intenţia desfiinţării
lui 10 Mai şi, o dată cu această zi, a chiar istoriei noastre.
(M.F.M.) Nr. 3385/10.05.2001 din România Liberă
Stimaţi prieteni,
În
zilele de când Familia Regală este în România, şi s-a aflat acasă la Săvârşin, noi aici am
urmărit cu sufletul la gură ştirile de la radio Europa Liberă
sursa principală şi din ziarul Lumea Liberă ce apare la
New-York, despre vizitele făcute.
Că
totul a fost zgârcit ne pare rău, am fi vrut , am fi dorit ca televiziunea,
ziarele să fie pline cu reportaje şi fotografii la tot pasul unde
Majestatea Sa era prezent. Dar...
Ştiu,
se va răspunde: protocolu-i protocol!!
Dar de
ce lumea, cetăţeanul simplu nu este lăsat să fie cât mai
aproape de Majestatea Sa, de Regina Ana? Această modalitate de restricţie
este pură comunistă, ceauşistă şi iliesceană.
Sigur autorităţile
conducătoare de astăzi şi-au adus aminte de memorabila vizită
făcută de Majestatea Sa cu ocazia Sf. Paşti în anul 1992, când
la Bucureşti milioane de oameni l-au sufocat pur şi simplu pe Regele
nostru în dragoste, în simpatie. În cei cincizeci de ani de la despărţirea
forţată de Regele nostru, cărui conducător comunist i s-a făcut
o asemenea primire? Nici atunci când te scotea cu arcanul să-l întâmpini cu
aplauze şi flori pe Ceauşescu, nu se adunau nici 1-2% din câţi
au fost în acele zile de neuitat la Bucureşti.
Acum cred şi sper
că puţin s-a intrat în normalitate. Măcar că Majestatea Sa
de acum înainte nu mai este obligat să-şi plătească cazarea
în propria-i casă! Acum, conducerea României, egal că-i Iliescu ori
altul, nu trebuie să umble cu jumătăţi de măsură,
ci simplu trebuie ca Regele să fie pe Tronul României cum a fost până
la nefasta zi de 30 Dec. 1947, la abdicarea forţată.
Românii sunt sătui
de Republică, egal că a fost ea populară sau socialistă,
românilor şi României le trebuieşte Monarhie Constituţională.
De Ziua Eroilor am fost
la Soultzmatt în Alsacia pentru a-i cinsti pe cei ce şi-au dat viaţa
pentru neam şi ţara lor, pe cei şapte sute de ostaşi români
ce au luptat în primul război mondial şi luaţi prizonieri şi
care aici în Valea Păstorului în Cimitirul Militar Român (1914-1918) şi-au
găsit odihnă veşnică.
În anul 1920 Cimitirul
a fost inaugurat în prezenţa Reginei Maria a României. Pe placa centrală
a înaltei cruci de piatră ce domină acest cadru impresionant cufundat
în adâncă linişte, sunt scrise cuvintele: “Soldaţi români,
departe de patria voastră pentru care v-aţi sacrificat, odihniţi-vă
în pace, sub o aureolă de glorie, în acest pământ ce nu vă este
străin.” Maria – Regina României.
Mereu ne gândeam la
Dumneavoastră şi la toţi ce sprijină monarhia şi pe
Majestatăţile Lor, la tot ce aţi făcut pentru ca iubiţii
noştri, să se simtă cât mai bine în Ţara Lor, acasă la
Ei.
Poate televiziunea din
Arad, poate persoane particulare au filmat această vizită regală,
să fie pusă pe o casetă video ce trebuie văzută de cât
mai mulţi, egal în România sau oriunde în lume.
Sunt sigur că în
numărul viitor al “Coroanei de Oţel”
întreg ziarul va fi dedicat Majestăţilor Regale.
Pentru tot ceea ce aţi
făcut, face-ţi şi veţi mai face, sincere felicitări.
Bunul Dumnezeu să
vă dea o sănătate de fier, tuturor colaboratorilor şi susţinători
ai Regelui, a monarhiei româneşti.
Cu
aleasă stimă,