Mesaj către tineri

 

Unul din scopurile declarate ale comunismului a fost crearea omului nou,  misiune care în România a avut succes pentru că altfel, spun unii nu pot fi explicaţi ultimii 11 ani din istoria noastră.

Crearea omului nou din generaţia mea a început încă la preşcolari şi i-mi aduc aminte că, probabil, asemenea altor colegi de grădiniţă de pe strada Lunei din Fabric, m-am dus acasă şi i-am spus tatălui meu: Mie î-mi place de Lenin că Lenin iubeşte copiii. (probabil că asta aveam în cap după fascinanta descriere a tovarăşei educatoare iar eu îl credeam încă viu pe Lenin deşi murise de o bucată bună de vreme).

Apoi în clasa a IV-a am început cu orele de limba rusă până la sfârşitul liceului.

Pentru ca societatea nou creată, a omului să nu fie întinată, trebuiau distruse structurile tradiţionale ale societăţii româneşti. Aceasta a început ca o consecinţă a ameninţării făţişe formulate de URSS la 5 Martie 1945, când URSS conform căreia citez: "Existenţa, în continuare ca stat independent a României va putea fi asigurată doar prin instalarea unui guvern pro-sovietic".

Astfel, cu sprijinul frăţesc al tancurilor sovietice,  puşcăriaşii de drept comun şi guvernul marionetă Petru Groza, instalat la 6 martie 1945 au început distrugerea societăţii româneşti şi crearea omului nou şi a noii societăţi multilateral infiltrată.

Educarea generaţiei mele‚ formarea  omului nou, se baza în mare parte pe minciună şi falsuri istorice, astfel încât ce am învăţat în şcoală despre 6 Martie 1945, este că s-a instaurat la putere primul guvern democratic în istoria României. Bineînţeles că nu ni s-a spus că Tov. Emil Bodnăraş aplaudat şi omagiat la 1 Mai şi 23 August era de fapt ofiţer NKVD în care capacitate controla şi serviciul secret de informare, adică servea interesele URSS-ului şi îl supraveghea pe Groza, acest trădător de ţară! În 30 Dec. 1947 s-a reuşit şi înlăturarea ultimului obstacol din calea făuririi societăţii noi, regele nostru Mihai I al României ultimul simbol al demnităţii noastre naţionale la acea dată.

Aceasta s-a făcut conform raportului oficial într-un interval de 45 de minute într-o adunare neconstituţională a parlamentului întreruptă de 19 ori de aplauze.

Dacă fiecare întrerupere ar fi de 1 minut, ar rezulta că într-un interval de 24 de minute, o şedinţă neconstituţională a parlamentului României a schimbat forma de guvernământ a României de la Monarhie constituţională la republică.

Toată această trădare a poporului Român de către comunişti este amănunţit şi cu meticulozitate descrisă în cartea D-lui. Eleodor Focşeneanu: "Două Săptămâni dramatice în istoria României", carte pe care o recomand tuturor celor interesaţi să ştie adevărul istoric al neamului nostru.

Acum se putea lucra liniştit la îndobitocirea noastră, la crearea omului nou, analfabet în cunoaşterea istoriei naţionale, cu un număr restrâns de valori morale universal recunoscute şi care, pentru a supravieţui fizic, accepta orişice compromis.

Pe cei care intram atunci în şcoală, ne-au educat, ne-au îndoctrinat iar pe cei care puteau să ne fie un exemplu şi să ne educe, i-au reeducat, mai corect spus, i-au exterminat la Canal, Piteşti, Gherla, Aiud, Sighet şi alte localităţi devenite celebre.

Intraţi în viaţă după terminarea şcolii majoritatea noastră am îngroşat pătura oamenilor nereuşiţi, timoraţi cu un instinct de supravieţuire, foarte dezvoltat,  dispuşi să facem concesii, neglijând total logica şi tradiţiile naţionale, cu un instinct al dreptăţii şi adevărului atrofiat însă conştientizând că nu totul este OK.

Cei mai reuşiţi oameni noi însă, au devenit liderii noştri.

Astfel, noi am devenit fără să vrem, fiii risipitori ai generaţiilor trecute, care am distrus toată agoniseala şi bogăţia strânsă de buniciii noştri, atât bogăţia materială cât şi cea spirituală.

Societatea nou creată pe care noi am numit-o socialistă multilateral dezvoltată şi apoi IEPOCA DE AUR, formată în cea mai mare parte de oameni noi nereuşiţi, este societatea de la care voi, tinerii, nu aveţi ce lua dar, pentru că se spune că şi de la prost se poate învăţa ceva şi anume să nu fii ca el, învăţaţi să nu fiţi cum am fost noi.

Ne-am turnat unii pe alţii, ne-am suspectat unii pe alţii, i-am întemniţat pe cei care îndrăzneau să gândească, ziceam noi nesănătos, iar, mai apoi,   i-am internat în spitale psihiatrice pentru a le lua mintea complect. Pentru noi, adevărul era un moft iar cei care îndrăzneau să creadă în dreptate şi adevăr îi declarăm duşmani ai naţiunii.

Am perceput taxe pentru vize de la 4000DM la 10000DM, în funcţie de vârstă şi ocupaţie, ceea ce ar putea fi interpretat că ne-am vândut cetăţenii de origine ebraică şi germană.

Astfel intre 1967 şi 1989, 200.000 de saşi au părăsit ţara, cât şi un număr foarte mare de evrei.

Tatăl meu spunea: "cine minte şi fură, cine fură şi omoară",  după mulţi ani am ajuns la concluzia că era cea mai complectă şi corectă, caracterizare a comuniştilor, adică: mincinoşi, hoţi şi criminali.

Am făcut o revoluţie, în care voi tinerii aţi avut ponderea cea mai mare, voi care, născuţi în Iepoca de Aur nu mai voiaţi să învăţaţi la lumânare şi în frig.

Imediat după revoluţie am încercat să reparăm din mers, să proptim un sistem republican întemeiat de Ceauşescu în 1974, căci el a fost primul preşedinte al României, un sistem care era gata să se dărâme din 1989.

La repezeală am încropit o constituţie, am ales un imn şi am adoptat o zi naţionala şi toate astea pentru a salva moştenirea republicană a lui Ceauşescu. Voluntar sau involuntar, cu creerele spălate, credem încă în definiţia comunistă învăţată în şcoală care spunea că: "societatea umană se dezvoltă de la perioada sclavagistă la evul mediu, revoluţiile burghezo-democratice, socialismul şi apoi Comunismul - treapta cea mai superioară de dezvoltare a societăţii umane". Aşa că nu ne este de mirare faptul că unii mai spun în inconştienţa lor, săracii, că monarhia este un pas înapoi.

Suntem printre puţinele ţări, dacă nu chiar singura ţară, care nu sărbătoreşte independenţa de stat. Ne străduim să amendăm constituţia care până la urmă ar putea să aibe mai multe amendamente decât textul iniţial şi care nici măcar nu a fost promulgată.

În ceea ce priveşte imnul, imaginaţi-vă câte vizite oficiale a facut Dl. Constantinescu  în cei patru ani de mandat în care i s-a cântat "Deşteaptă-te române" care, de altfel este un foarte frumos cântec de luptă şi mobilizare a românilor, fapte pentru care a şi fost interzis în comunism.

Revoluţia anticomunistă din România putea fi numită revoluţia neterminată, revoluţia înăbuşită, partea sângeroasă a revoluţiei presupunând că punctul 8 de la Timişoara ar fi fost partea de catifea a revoluţiei anticomuniste. În sfârşit, puteam să o numim în multe feluri, noi însă am rămas consecvenţi cu ceea ce am învăţat în comunism şi consecvenţi cu educaţia omului nou. Aşa că noi vorbim de revoluţia furată?...

Uităm şi încercăm să-i mini-malizăm pe puţinii care au avut curajul să grăiască şi au plătit cu viaţa cum ar fi ing. Ursu sau martirul de la Braşov, care şi-a dat foc, asta,  în timp ce din certificatele de revoluţionari s-a făcut un business.

Măcar să le fi numit altfel, să nu creeze impresia că ai terminat un curs de revoluţionar şi cel puţin să-i fi avut în vedere pe văduve şi pe orfani.

Oare câte certificate de revoluţionar or exista în România?...

Am apelat la voi tinerii să aveţi înţelegere pentru ceea ce am numit noi o perioadă de tranziţie, v-am cerut un sacrificiu patriotic, în timp ce noi am perpetuat minciuna şi încercam să banalizăm şi să anulăm prin tragere de timp punctul 8 de la Timişoara.

Ne împotrivim sărbătoririi independenţei pentru a menţine revoluţia culturală şi a împiedica renaşterea românului care să-şi cunoască istoria. Încercăm să găsim surogate, alternative la ziua independenţei de 10 Mai cum ar fi 9 Mai sau amândouă împreună, adică 9 şi 10 Mai.

9 Mai este ziua victoriei URSS-ului împotriva fascismului şi este sărbătoare doar în Rusia; Occidentul are altă sărbătoare a victoriei asupra fascismului - 8 mai - iar sugestia d-lui Dinu C. Giurăscu de a sărbători 9 şi 10 făcută la emisiunea Orient Expres este tot atât de subversivă. Cu toată stima d-le Dinu C. Giurăscu, presupun că în actele dumneavoastră aveţi trecută o singură dată de naştere.

Ca om nou, nesimţit, lipsit de valori morale, inventăm termeni şi "păreri nuanţate" pentru a camufla minciuna şi ipocrizia. Încercăm să vă păcălim spunându-vă că Securitatea a apărat interesele naţionale, a "colectivităţii", când de fapt a apărat interesele dictaturii comuniste. Încercăm să vă convingem că Securitatea a avut sentimente patriotice. Cum pot fi considerate sentimente patriotice, oprimarea, înfometarea şi înfrigurarea unui popor întreg?... Cum pot fi sentimente patriotice distrugerea satelor şi a lăcaşelor de cult şi cultura?... Cum putem asemăna o instituţie dintr-o dictatură, fie ea chiar a proletariatului?... Dacă vrem să asemănăm Securitatea cu o altă instituţie similară, atunci aceea este Gestapo-ul, nicidecum CIA. Dar, oricum noi, facem comparaţii pentru că vă credem naivi iar noi avem tupeu şi multă nepăsare.

Noi, omul nou, noi ne considerăm şmecheri şi descurcăreţi crezând, sperând că putem păcălii realitatea, iar, pentru fiecare eşec sau situaţie dezastruoasă apărută în urma acestei şmecherii  avem 3-4 explicaţii dar nici o soluţie.

După revoluţie am renunţat la emblemele Bolşevismului care ne-au fost impuse de altfel, şi pentru că nu aveam însemne republicane am luat însemnele monarhiei constituţionale, le-am ciopârţit şi am făcut din ele însemne ale republicii. După revoluţie, omul nou încearcă să se adapteze pentru că este incapabil de o schimbare radicală, în timp ce se străduie să împiedice orice schimbare.

Îndârjirea împotriva monarhiei constituţionale care se datorează inculturii şi întunericului în care am crescut, a făcut ca, deşi la un moment dat în România domicilia un preşedinte un împărat, şi un rege, singurul care nu avea loc, era nepotul lui Ferdinand Întregitorul şi al Reginei Maria care pe patul de moarte a spus". Nu uita poporul meu ca te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare".

Comportamentul nostru faţă de regele nostru şi monarhia constituţională, comportament care este o urmare a unei crase inculturi politice şi istorice este cel puţin ruşinos. Consecvenţi în ideologia comunistă, înverşunaţi împotriva monarhiei, susţinem că regele nostru nu doreşte să fie primit cu atenţia ce i se cuvine, nu doreşte un dialog cu poporul, Parlamentul şi clasa politică, străduindu-ne să împingem monarhia constituţională şi pe regele nostru în banalitate. Regele nu şi-a retras niciodată declaraţia făcută la Londra, prin care a declarat abdicarea forţată, nulă şi neavenită.

Unii ştiu ce a însemnat monarhia constituţională însă, cu bună ştiinţă, optează pentru o bulibăşeală în care se pot îmbogăţi repede şi pe necinstite, iar alţii nu ştiu prea multe despre monarhia constituţională, iată de ce se spune că mârlănia şi prostia sufocă monarhia.

Parvenismul, amatorismul şi incultura politică, pe lângă lipsa noastră de bun simţ a făcut posibil ca să-l rugăm pe rege să candideze la preşedinţie.  Am făcut din regele nostru un atu electoral pe care îl invocăm în momente convenabile. Partidele nesocialiste fiind în opoziţie, la mitinguri transmiteau prin telefon de la Versoix mesajele regelui nostru, ca apoi, fiind la putere, când venea regele în ţară, toţi erau prin teritoriu. Acum, se pare că este din nou momentul să fluturăm simpatiile promonarhice. Puţina decenţă şi bun simt domnilor, vă rugăm!...

Regele nu face politică, nu se amestecă în treburile partidelor şi nici a organizaţiilor de tot felul, fie ele chiar monarhiste. Trebuie să ştii să fii rege şi  Regele nostru ştie să fie rege, aşa ca să îl lăsăm să fie rege, să nu profităm de dragostea lui de ţară şi neam pentru meschinele noastre interese politice personale dându-i titluri inventate de minţi educate în comunism. Să nu-l mai rugăm să fie ambasador de bunăvoinţă, etc., să lăsăm să facă fiecare ce ştie. Regele să fie rege iar politica să o facă politicienii.

Nu ştiu dacă vom fi în stare să ne depăşim educaţia comunistă de conjunctura favorabilă care ne permite să renodăm tradiţia istorică după perioada dictaturii comuniste, dar sper. Regele ca simbol şi sâmbure al naturii române este singurul liant al nostru.

Mulţi republicani compară România cu America uitând însă valorile morale ale Americii şi  neutilizând aceleaşi valori morale.

G. Wasdhington a câştigat războiul de independenţă al Statelor Unite şi a devenit primul preşedinte al USA, iar sărbătorirea zilei de 4 Iulie se vede probabil şi de pe Lună datorită focurilor de artificii. Războiul de independenţă al românilor a fost câştigat sub comanda lui Carol I care a devenit primul rege al României. Noi însă, nu sărbătorim independenţa şi vorbim de tradiţia republicana începută odată cu  Ceauşescu.

Mulţi din generaţia mea, cunoscuţi ca sprijinitori ai comunismului şi cunoscuţi colaboratori ai Securităţii nu au măcar decenţa de a demisiona, rămânând mai departe în poziţii, frânând dezvoltarea naţiunii.

Această realitate l-a făcut pe dl. Focşeneanu să conchidă într-o discuţie pe care am avut-o cu dânsul, că o mare parte a clasei noastre politice e formată de amatori, oportunişti şi impostori.

Fiecare generaţie este educată de cea dinainte şi constă în mare parte în transmiterea tradiţiei a scării de valori naţionale pe lângă a valorilor internaţionale. Generaţia care trebuia să ne educe pe noi a fost distrusă pentru a face posibilă crearea omului nou care presupunea ruperea a tot cea ce însemna tradiţie şi valori naţionale româneşti.

Tinerilor, trebuie să o luaţi de la început şi să descoperiţi valorile morale din cărţi, va trebui să vă autoeducaţi pentru a nu perpetua existenţa omului nou în societatea românească ca moştenire a comunismului. Şi chiar dacă la început veţi avea lacune este de preferat, situaţiei în care aveţi valori ale omului nou creat de comunism.

Dezbateţi problemele sociale fără prejudecăţi, inclusiv problema monarhiei şi republică prin discuţii televizate, prin mese rotunde prin discuţii între voi. Cereţi parlamentului şi parlamentarilor, nu aşteptaţi ca  ei să vă dea, şi, cel mai important, nu uitaţi niciodată că tot ceea ce v-am lăsat noi, vine dintr-o epocă de dictatură comunistă şi foarte probabil nu poate fi bun. Pe aceia dintre noi, care cu încăpăţânare vrem să vă ţinem în loc, daţi-ne la o parte, reduceţi-ne la tăcere prin argumentele voastre pe care le veţi găsi dacă vă bazaţi pe adevăr. Nu uitaţi că minciuna este izvorul nedreptăţii. Nu uitaţi că nu aveţi ce lua de la noi pentru că scara noastră de valori a fost anormală.

Desigur vor spune unii dintre dvs., uite cine vorbeşte - el care nu a mâncat salam cu soia. Într-adevăr, la fel ca şi 3/4 dintre actualii parlamentari ai României, nici eu nu am mâncat salam cu soia, dar, nici nu am făcut cumpărăturile la magazine speciale din cadrul gospodăriei de partid,  care, după câte ştiu, aveau de toate, dar nu pentru toţi. În ceea ce priveşte fuga, nu am fost destul de înţelept să realizez că nici o dictatură nu durează 100 de ani şi, că aşa cum Reich-ul de 1000 de ani a lui Hitler a durat 5 ani şi nici dictatura proletariatului nu putea să dureze 100 de ani!

Nu doresc nimic altceva decât să încerc ca valorile cunoscute în patria mea de origine în memoria părinţilor mei şi a profesorilor, cum a fost domnul Ţinteanu Constantin,  pentru că aşa cum spunea Abraham Lincoln: "UN bun American nu-şi uită niciodată originea etnica".

Nu uitaţi, România este a voastră, viitorul este al vostru. Ghidul să vă fie adevărul, dreptatea şi valorile naţionale. Străduiţi-vă să ieşiţi din direcţia de republică bananieră, direcţie în care noi, oameniii noi, rămăşiţe ale comunismului am îndreptat ţara. Am convingerea că prin seriozitate, consecvenţă şi avânt tineresc veţi fi demni urmaşi ai Brătienilor, Iuliu Maniu, Coposu, ai generaţiei distruse de bolşevicii şi comuniştii români.

Paul Todoran

A.C.F.S.R.M. - U.S.A.

 

 

 

 

Stimate Domnule Preşedinte

al Societăţii “Amicii Regelui Mihai“, din România

 

Dorohoi, 16 iunie  2001

 

Ca unul ce fac parte din societatea pe care o reprezentaţi, cu multa preţuire din partea mea, doresc să exprim, incă o dată, câteva gânduri care mă stăpânesc în aceste momente .

Astăzi am primit coletul cu fotografiile Majestăţilor lor, Regele Mihai şi Regina Ana. Prin gestul dumneavoastră , admir incă o dată, chipurile luminate şi pline de senin , de speranţă  pentru mine şi pentru marea familie a monarhiştilor români. Ideea d-voastră, de a răspândi aceste preţioase imagini, doresc să rodească tot mai mult în sufletele celor convinşi de măreţia instituţiei monarhice pentru România , dar , mai ales , să trezească la lumină din întuneric pe cei rătăciţi prin minciunile comuniştilor , care au batjocorit şi continuă să batjocorească marile valori ale neamului nostru , printre care şi imaginea Tronului pe care s-a sprijinit Ţara în atâtea vremuri de restrişte şi aducătoare de glorii . 

Mă cuprinde , în acest context ,  şi o mare repulsie în legătură cu modul în care s-a ajuns la români , încât s-a făcut uitată marea zi de 10 MAI , o zi care simbolizează o veritabilă tradiţie . Privesc la imaginea cu chipul Regelui Carol I ca ostaş şi comandant al frontului de la Plevna  când , la 10 mai 1877 , s-a consfinţit actul independenţei , prin hotărârea Reprezentanţei naţionale de atunci . Revoltat , mă intreb : de ce blasfemiatorii au inventat un 9 mai şi de ce oficialii de astăzi nu vor să readucă adevărul la lumină ? Ar trebuit s-o facă , cel puţin , ţinând cont de o fapta unică în istoria neamului . Ea se referă la aceea că , atunci , la 1877 , pentru prima dată şi niciodată de atunci pâna astăzi , un comandant român nu a condus un front având în subordine trupe ruseşti . Carol I rămâne singurul comandant român care a dus la bun capăt o astfel de misiune încununată de glorie . O întreagă Europă i-a recunoscut meritele , iar Ducele Nicolae şi Ţarul Rusiei au trebuit să-şi macine orgoliile , recunoscând autoritatea marelui nostru Domn , biruitor şi comandant al frontului , pentru căştigarea unei bătălii decisive pentru dobândirea independenţei noastre de sub jugul secular otoman . Mă mai întreb privind chipurile Majestăţilor  lor : de unde s-a născocit această parodie a instituţiilor prezidenţiale în ţara noastră? Încerc un răspuns : ea a apărut relativ tărziu , cănd în fruntea statului , după banditescul act de la 30 Decembrie , ţara a fost pe mâna unor siniştri secretari p.c.r. sau preşedinţi ai unui consiliu al statului românesc stalinizat . I-a venit , mult mai târziu , în 1974 , ideea tiranului Ceauşescu de a se declara preşedinte şi de atunci o ţinem întruna pe acest ton care sună fals şi continuă să tulbure sufletele românilor prin alegeri prezidenţiale . Aceste alegeri s-au dovedit cu prisosinţă adevărate farse şi amăgiri , propulsând în frunte persoane care nu au nici un fel de vocaţie a Domniei . Imaginea lor , oricât de fardata ar fi , nu poate avea acea atât de necesară nobleţe a Majestăţii . Cred că această imagine s-a şi relevat la televizor în ultima vreme , când venerabilul nostru Rege era alături de Iliescu , zâmbind ca intotdeauna mai mult teatral , sardonic . Oare nu este de-a dreptul nedemn şi mincinos să compari , făcând semn de egalitate între o mărime şi o micime ? Mulţi români ,  prin regretabila eroare provocată şi întreţinută de propaganda comunistă până astăzi , inversează ecuaţia , punând pe cel mic înaintea celui mare .

Eu cred şi sper : “ dum spero spera “ , spuneau stămoşii . Adevărul trebuie să triumfe , să reînvie . Nu se poate să rămână îngropat pe vecie ceea ce este drept , iar ceea ce este strâmb şi nedemn să dăinuiască . Poate că reconcilierea relativă de astăzi să fie un pas spre lumină în bezna întunericului din mintea şi inima românilor rătăciţi.

Pe aici , prin Ţara de Sus , lumea simt că nu mai are aceeaşi stare de negare a adevărului faţă de demnitatea regală şi , pe fundalul unui indiferentism motivat de sărăcie şi disperare , mulţi încep a se întreba dacă nu ar fi mai bine să redevenim ceea ce am fost şi trebuie să fim – REGATUL ROMÂNIEI  , sub marele simbol al Coroanei de oţel turnată din tunul vrăjmaşilor capturat la Plevna .

Fotografiile cu imaginile Majestaţilor lor le voi răspândi cu multă grijă prietenilor mei , atât cei întru credinţă , cât şi cei care continuă să buimăcească prin întuneric .

“Fiat lux ! “ . Dă Doamne mai multă lumină semenilor neamului meu ! Dezrobeşte-le sufletele împietrite şi îndepărtează imaginile false care întinează curăţenia adevărului !

Aceleaşi simţăminte îmi permit a le repeta , cu aceeaşi emoţie şi convingere , într-o altă ordine a cuvintelor :

 

        Cu multă speranţă în suflet ,

        Eu cred că va da Dumnezeu

        O zi ce readuce pe Rege

        În fruntea neamului meu .

 

        Trezeşte Doamne poporul ,

        Acest popor înţelept ,

        Alungă din cugetul nostru

        Ce este nedemn şi nedrept !

 

        Minciuna şi falsul istoric

        Nu poate prea mult să dureze ,

        Iar Ţara va fi renăscută

        Sub sceptrul Coroanei şi Rege .

 

     Prof . IOAN PUIU

Directorul  Liceului “Regina Maria“ - Dorohoi

 

 

Back