UN RAZBOI, UN EXIL, O VIATA

 

          La editura Humanitas in colectia memorii, jurnale convorbiri, a aparut recent volumul UN RAZBOI,UN EXIL,O VIATA. Lucrarea are un cuvant inainte de Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei si povestite de Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei. Punerea in pagina a fost realizata de Alteta Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. Realizata in 12 capitole: Copilaria, Mama mea, Razboiul, Regele Romaniei, Primii ani de exil, Versoix, Prietenii, Casatoria catolica la Monaco, Calatoriile, Roamnia, Pentru Romania, Prin lume, Familia noastra si Tara. Lucrarea capteaza cititorul prin multitudinea de informati de deosebita valoare si profunda sensibilitate.

REDAM DIN CONTINUTUL  ACESTEI CARTI

          una din cauzele pentru care Regele este foarte atasat de Vila Serena e ca in acel loc a putut sa-si construiasca un atelier si un deposit pentru jeep-uri si pentru piesele de schimb. Lucrul la fiecare nou jeep ii da o mare bucurie si o ocazie de a mai uita grijile care I-au stat pe umeri in mod constant in toti acesti ani.

          Fiindca atunci cand grijile naturale in viata unui om se mai rareau, aveau altii “grija” sai pricinuiasca altele, dure, rele, facute special pentru a-l rani. Printre aceste se numara sicanele provocate de anumite cercuri inca “in viata si in activitate” din Romania, care I-au inscenat procese, I-au inventat nepoti si mai recent, chiar copii din flori. Desigur ca toate acestea apar ridicole in ochii oamenilor de buna-credinta si cu bun simt, dar atunci cand ele se intampla nu e deloc placut sa le infrunti. Cei care le provoaca dovedesc ca nu cunosc indeajuns pe rege si pe familia lui. Asa cum si cei de la conducerea Partidului Comunist Roman de la inceputul anilor `60 nu l-au cunoscut cand au afirmat ca ei nu se grabesc si ca asteapta extintia fizica si financiara naturala a regelui Mihai…

…Post Scriptum

          In marile momente, regele a fost mereu singur. Sunt absolut convins ca natiunea romana l-a iubit si l-a inteles dintodeauna. Dar cei care ar fi trebuit sa-I fie aproape in marile momente l-au lasat intodeauna singur: la 23 august 1944, de paste in 1992, la 30 decembrie 1997, tot timpul singur. Destinul lui? Nu stiu care e destinul lui. Nu pot sa va spun. E un om cu o bunatate asa de mare, ca e deasupra noastra. De indata ce spune ceva de la inaltimea lui cei ce ar trebui sa aibe curaj bat in retragere…

          As vrea sa le dau oamenilor cea ce am aflat eu de la viata. Mai mult decat cea ce am trait,as vrea sa le spun oamenilor ceea ce gandesc…

 

 

 

Back