CLASA MARELUI VOEVOD MIHAI de ALBA-IULIA

Fotografia reprodusă mai jos a apărut în revista ''Realitatea Ilustrată'' din 12.06.1935 (anul IX nr. 43) şi înfăţişează pe Marele Voevod Mihai de Alba Iulia împreună cu cei 11 colegi de clasă formând Clasa Marelui Voevod, numită de unii clasa palatină. Legal şi formal, clasa era încadrată la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, şi era supusă aceluiaşi program de învăţământ. Clasa a luat fiinţă la sugestiile prof. Dimitrie Gusti în anul şcolar 1932/1933, după ce prinţul moştenitor urmase şi terminase cursurile primare sub îndrumarea prof. Nic. Saxu, care avea să-şi prelungească activitatea la clasa noastră ca prof. de desen, caligrafie şi muzică în primele clase liceale. Clasa palatină avea un caracter civil, identic cu regimul tuturor liceelor civile din ţară. Marele Voevod Mihai poartă uniforma elevilor Liceului Militar Mânăstirea - Dealu, fiind elev onorific ala cestui aşezământ, uniformă pe care o îmbrăca ori de câte ori îl însoţea pe Regele Carol al II-lea în diferite ocazii oficiale şi de protocol.

Cei 12 elevi suntem în aşteptarea Părintelui Nae Popescu (care ne preda: religia, lb. română şi lb. latină) care trebuia să oficieze o feştanie obişnuită, pentru marcarea unui eveniment, constând din rugăciuni şi stropirea cu apă sfinţită. Fiecare elev avea de spus câte un fragment de rugăciune, pe care Părintele Nae Popescu le îmbinase ca o mărturisire de smerenie şi credinţă. La această mini-rovesiune participau şi cei doi colegi de altă religie: luterană (W. Heltman) şi calvină (Ivan Pal Kovacs) premergător ecumenismului atât de mediatizat în ziua de astăzi. În urma unor decese şi restructurări, clasa avea să fie completată cu elevii Lascăr D. Zamfirescu şi C. Malaxa.

În mijlocul elevilor din această clasă şi-a dobândit cultura şi cunoştinţele de învăţământ viitorul Rege al României M.S: MIHAI I un Rege pentru o ţară democrată, clasă cuprinzând elevi din toate păturile sociale şi din toate regiunile istorice ale României.

Cu regret trebuie să constat că în albumul dedicat Dinastiei Regale Române, publicat sub îngrijirea A.S.R. Prinţul Radu de Hohenzollern-Veringen, lipseşte această fotografie semnificativă pentru perioada de pregătire şcolară a Celui chemat să ocupe Tronul României.

Ioan Gh. Jurchescu unul din elevii clasei palatine.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Domnule Preşedinte,

A venit timpul să ''daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!''

Aveţi nesperata şansă ca, prin exemplul personal - principiul cel mai eficient în reuşita oricărei acţiuni colective - să vă întoarceţi de pe calea ateismului şi a luptei de clasă, împreună cu toţi cei care o jumătate de secol au silit poporul român să trăiască cea mai inumană formă a comunismului: ultima mască a imperialismului rus ca totdeauna.

Dintr-o ţară, devenită ''Belgia Orientului'' după 50 de ani de monarhie constituţională, România a ajuns, în nefericiţii ani ai republicii - populară sau semiprezidenţială, în rândurilor ţărilor din Lumea a treia.

Procesul de reconciliere naţională a început la aniversarea a 80 de ani a Regelui Mihai I, prin discursul dumneavoastră apărut în presă sub titluri definitorii pentru noua atitudine şi conţinând afirmaţia sugestivă ''A urmat abdicarea forţată din 30 Decembrie 1947 - nu din voinţa poporului român''.

Regele Mihai v-a mulţumit pentru ''discursul elegant şi graţios'', apreciind că întâlnirile sale cu preşedintele Iliescu reprezintă un ''element din ceea ce trebuie să devină un proces serios şi adevărat de reconciliere naţională'' şi că ''diferenţele de vederi politice sunt esenţa oricărei democraţii, dar ele trebuie subordonate intereselor naţionale'', iar ''singurul lucru care merită discutat este cum să devină România prosperă şi să se integreze cât mai rapid în UE şi NATO''.

Acesta este nodul gordian pe care actuala clasă politică nu-l poate desface pentru că, după cum omul nu poate sări peste propria sa umbră, tot aşa şi fostele vârfuri ale defunctului partid comunist nu pot depăşi mentalitatea comunistă, pentru a înlocui statul opresiv al partidului unic cu statul democrat pluripartidist.

Momentul Praga, invitarea României la convorbirile pentru aderarea la Pactul NATO, impune următoarea ''evaluare a aspectelor militare ale extinderii NATO'':

1. Motivaţiile strategice sunt prioritare în raport cu toate celelalte criterii specifice;

2. Ţările candidate trebuie să furnizeze forţe standardizate şi interoperabile, pentru misiunile NATO;

3. În mediul de insecuritate creat după 11 Septembrie 2001, importanţa bazelor navale şi aeriene ale României şi Bulgariei a crescut;

4. Recomandarea adresată Congresului ca, la Praga ţările candidate să fie invitate să adere, dar acordarea statutului de membru cu drepturi depline să fie amânată până când obiectivele din planul de acţiune pentru aderare lansat de NATO în 1999 ''vor fi îndeplinite în întregime''.

Pentru a reda Armatei Române ceea ce a fost al Armatei Regale, cea care a purtat al Doilea Război Mondial şi a da Statelor Unite ale Americii ceea ce ne cere singura supraputere rămasă la conducerea lumii, trebuie să ridicăm de pe fruntea Armatei Române coroana de spini a martiriului pe care ocupaţia sovietică a fost lăsată să o pună, peste aureola armatei de eroi a neamului nostru, decretând-o armată criminală şi tribunalul poporului condamnând pe conducătorii ei, de la comandantul suprem până la ultimul comandant de pluton, la moarte, exil sau închisori de exterminare.

Mişcarea Unionistă din România, condusă de veterani de război, foşti deţinuţi politici şi opozanţi ai comunizării ţării, încrezătoare în Dumnezeu şi în destinul poporului român - popor care a dat, în momentele decisive din istoria sa, generaţia tânără de conducători care a realizat idealul naţional de totdeauna: o Românie independentă, în hotarele fireşti ale spaţiului strămoşesc - speră cu nestrămutată credinţă că generaţia '89 va ridica o tânără clasă politică de mare valoare, care să se ridice la înălţimea generaţiei paşoptiste ce ne-a adus independenţa şi a generaţiei ''22 care a făcut din România întregită o ţară fondatoare a Ligii Naţiunilor, cu mare prestigiu internaţional şi care a dat pentru două sesiuni pe Preşedintele Ligii Naţiunilor, în persoana marelui diplomat Nicolae Titulescu.

Simultan cu ridicarea unei tinere clase politice de dreapta, care să spună cetăţenilor, nu ''ce le mai dă'' ca să fie aleşi, ci ''ce trebuie făcut'' pentru ca intrarea în NATO să nu reducă Armata Română la câteva batalioane de mercenari, pe care le vom trimite în misiunile NATO ''standardizate şi interoperabile''.

Poporul român nu poate plăti acest fapt cu preţul desfiinţării Armatei Române - această adevărată a doua şcoală a Naţiunii şi scutul de totdeauna al ţării, ''contra pornirilor din afară şi dezordinilor dinăuntru'' şi al desfiinţării industriei de armament.

În buimăceala şi diletantismul creat de excluderea războiului dintre factorii de soluţionare a conflictelor interstatale, în timp ce se trece la strategia războiului preventiv contra statelor ce încalcă dispoziţiile ONU privind interzicerea producerii şi proliferării armelor de distrugere în masă, nu trebuie să pierdem încă o dată şansa de reîntregire a teritoriului naţional, din lipsa unei armate naţionale diminuată nejustificat datorită precarei situaţii economice în care ne aflăm.

Preşedintelui României, căruia Constituţia îi atribuie răspunderea în problemele privitoare la armată şi la politică externă, îi cerem, cu dreptul ce ni-l dă trecutul nostru în slujba ţării, să renunţe la evocarea atitudinii sale de “liber cugetător” şi “fără convingeri promonarhiste”, care au creat “anumite bariere mentale şi psihologice” întârziind cu destui ani procesul de reconciliere şi, ca prim act pentru revenirea la normalitate a Armatei Române, să acorde într-o şedinţă solemnă a Parlamentului, titlul de mareşal al României Majestăţii Sale Regele Mihai I, pentru tot ce a făcut în slujba poporului român.

Momentul cel mai potrivit ar fi ziua de 30 Decembrie când Regele Mihai a fost obligat “nu din voinţa poporului român” să părăsească Ţara şi Tronul.

Prin aceasta s-ar da un adevărat sens continuării procesului de reconciliere naţională, care nu trebuie să se reducă doar la o nefericită încercare a actualei conduceri de a achiziţiona capitalul electoral.

Domnule Preşedinte, rugaţi pe Dumnezeu să vă ajute în îndeplinirea gândului bun şi veţi rămâne în istoria poporului român!

MişcareaUnionistă din România

PREŞEDINTE

General divizie (R) Constantin LĂŢEA

PREŞEDINTE SENAT M.U.R.

General corp armată (R)

Ilie MOREANU

SECRETAR GENERAL M.U.R.

Expert pr. ing. Eugen POPA

Back