REGELE MIHAI I - ASTĂZI

Analizând extraordinarele condiţii de la 23 august 1944, am arătat că Majestatea Sa Regele Mihai I a trebuit să repete hotărârea tragică a bunicului Său, Regele Ferdinand I, de a trece peste alianţe şi interese legitime, pentru a salva pragmatic teritoriul românesc şi a realiza alianţe temporare împotriva naturii, aşa cum s-a adeverit...

Astăzi suntem martorii unei noi hotărâri istorice a Majestăţii Sale Regelui, care se întâmplă sub ochii noştri şi peste care trecem mai degrabă nepăsători, nereuşind să integrăm adevărata valoare a Sacrificiului Regal - un gest la nivelul noului mileniu, care trebuie să ia asupra-i povara absenţei a milioane de gesturi patriotice, pe care ţara aceasta le-ar fi meritat din partea cetăţenilor ei...

Majestatea Sa Regele, împreună cu membrii ai Familiei Regale de România, a întreprins pe cont propriu un imens turneu prin marile capitale ale lumii dezvoltate, prin centrele de decizie care contează astăzi, pentru a susţine vrerea şi interesele României profunde, tocmai România care nu se vede astăzi!! De acolo, din aceste centre, se vede doar o Românie mică, desfigurată de comunism şi de cecitatea politică şi economică a vremelnicilor conducători din ultimele decenii, până azi, o ţară de emigrare şi contraste, inclusiv în linia politicii externe. Majestatea Sa Regele Mihai I a acceptat dialogul cu actuala clasă conducătoare, având în sufletul Său de Român creştin imaginea României eterne, a locului ei între neamurile Domnului!

Noul sacrificiu Regal ne redă tuturor măsura demnităţii şi normalităţii, pe care românii au pierdut-o în 1947. Nimeni dintre cei vremelnic aleşi sau autoaleşi, până astăzi, nu a fost în stare să facă un sacrificiu de această mirabilă natură şi care, probabil, este numai apanajul nobleţei asumate.

În această perspectivă şi sub vibraţia gestului Regal, ne gândim cutremuraţi: ce aşteaptă Bisericile românilor?? Ce aşteaptă politicienii oneşti şi liderii mass-media?? Ce aşteaptă românii oneşti, emigraţi de-a lungul secolului trecut??

Doamne, ajută-ne!...

Arh. Dorin Boilă

Filiala A.R.M. Sibiu

PENTRU TINERII ŢĂRII,

LA ÎNCEPUT DE AN!

În situaţia în care a ajuns ţara şi oamenii ei, a promova doar o presă ''independentă'' şi fără angajament este totuna cu a-i lăsa liniştiţi pe mafioţi să conducă ''economia'' şi restul... Doresc să propun tuturor, dar mai ales tinerilor, câteva acţiuni practice, imediate:

-lămuriţi-vă prietenii, rudele, cunoştinţele de orice vârstă să voteze pentru interesele voastre, să privească realitatea din ţară prin ochii şi perspectivele voastre (inclusiv la alegerile anticipate din orice zonă);

-scrieţi, vorbiţi pe orice căi cu tinerii care fac sau numai prezintă programe radio, TV, articole în presă, pentru a le cere să schimbe macazul, să educe publicul din toate zonele ţării, să respingă subcultura, chiar dacă este solicitată de un public neformat! Cereţi celor din mass-media să vă prezinte subiecte legate de viaţa tinerilor din ţările foste comuniste mai avansate ca noi (asupra cărora există un blocaj informaţional intenţionat);

-porniţi o campanie de solicitări vehemente ca să nu se mai plătească abonamentul la televiziunea de stat, care nu vă reprezintă interesele de formare spirituală şi democratică;

-promovaţi istoria adevărată a acestui neam, cereţi profesorilor să redea adevărul despre Regatul Român (1881-1947) şi mass-media să prezinte opiniile intelectualilor tineri din ţară şi din exil, care sunt interzise la televiziunea naţională.

Trebuie să fiţi conştienţi că prin aceste mijloace de difuzare, puterea actuală vă otrăveşte sufletele şi dezinformează toate straturile sociale, care ajung, în consecinţă, să voteze şi să gândească contrar intereselor propriilor copii!''

Arh. Dorin Boilă

NEVOIA DE REGAT

De aproape 13 ani România parcurge o perioadă de tranziţie care pare să nu se mai încheie şi care - până acum - a adus românilor mai multe necazuri decât satisfacţii. În 22 decembrie 1989 milioane de români au crezut şi au sperat într-un viitor mai bun. Poate nu toţi erau conştienţi de necesitatea absolută de înlăturare nu numai a regimului comunist ci şi a mentalităţilor comuniste, impuse în mod sistematic de un regim brutal şi bazat pe o ideologie criminală. Foarte mulţi doreau doar o viaţă mai bună şi mai demnă. Dar ce li s-a oferit în aceşti 13 ani? Instalarea în poziţiile cheie a foştilor activişti p.c.r. şi a protejaţilor lor, simularea unei competiţii politice cu aparenţă democratică dar care nu a fost şi nu este decât o luptă pentru putere, luxul sfidător al celor cu ''relaţii la partid'', al unor funcţionari de stat (inclusiv din Justiţie, Poliţie, administraţia locală, vămi, etc.etc.) în condiţiile în care majoritatea populaţiei se zbate în nevoi şi sărăcie, în care nu se găsesc suficienţi bani pentru sănătate şi învăţământ dar ''regiile autonome'' continuă să-şi subvenţioneze pierderile şi salariile exorbitante pe spinarea contribuabililor. Li s-a mai oferit ''spectacolul'' marilor scandaluri şi ''inginerii'' financiare, al falimentelor bancare pentru care nu se găsesc vinovaţii, dar aceasta datorită presei care dezvăluie asemenea escrocherii şi nu unei Justiţii timorate sau chiar controlate politic. Restituirea proprietăţilor furate de comunişti trenează în continuare, vocea Opoziţiei abia dacă se mai aude, dar Puterea e foarte mulţumită de ''realizările'' de până acum şi ne promite un viitor mai bun (mai ales dacă îi vom vota tot pe ei...).

Nu este cazul să mai insistăm cu astfel de exemple şi argumente. Presa responsabilă o face zilnic, de atâţia ani; dar cei care ar trebui să vegheze la respectarea Legii sunt mult mai (pre)ocupaţi de propriile interese şi afaceri. Ţara se zbate în criza economică şi socială, dar nu toţi sunt conştienţi de substratul politic al acestei situaţii. De fapt, încrederea cetăţenilor în aşa-numita clasă politică este aproape de zero, dar acesta este doar un corolar al crizei morale în care ne aflăm. Relativ puţini români sunt capabili sau dispuşi să înţeleagă adevărata cauză a răului pe care ni l-a adus comunismul: impunerea de către ocupanţii bolşevici, la 30 decembrie 1947, a sistemului republican de guvernământ, sub ameninţare şi şantaj. Există, în Europa şi în lume, destule ţări cu regim republican ce se bucură de valorile democraţiei şi ale civilizaţiei, dar care nu au cunoscut ciuma comunistă. Pe de altă parte - cel puţin în Europa - ţările cele mai stabile, prospere şi democratice sunt tocmai regatele. Între 1948 şi 1989, pentru România republica a însemnat comunismul, cu tot cortegiul său de crime, degradare morală şi fizică, răsturnare a scării normale a valorilor. După 1990, republica a fost impusă de cei ce şi-au adjudecat puterea în decembrie 1989, printr-o constituţie în care s-a votat ''la pachet'' şi forma de guvernământ; de altfel, referendumul din 8 decembrie 1991a fost ilegitim, nefiind prevăzut în legea de adoptare a acesteia. Iar procentul din electorat care a votat efectiv pentru constituţia d-lor Iliescu şi Iorgovan a fost sub 50%. Din 1990 până în 2000, politicienii din FSN-FDSN-PDSR-PSD, ''ajutaţi'' de cei din PRM, au continuat (direct sau prin interpuşi) campania de defăimare a monarhiei constituţionale şi chiar a M.S. REGELUI MIHAI. Relativ recenta ''reconciliere'' a fost un act politic calculat, preşedintele Iliescu realizând că ar avea mai mult de profitat prin valorificarea imensului prestigiu al Regelui, mai ales pe planul demersurilor pentru integrarea euroatlantică a României, asumate de Majestatea Sa. Am vrea să credem că - în spatele acestei noi atitudini - stă şi un respect sincer.

Ceea ce românii ar trebui să înţeleagă este faptul că M.S. REGELE nu-i serveşte pe d-nii Iliescu, Năstase, Cozmâncă sau Hrebenciuc ci Îşi serveşte patria şi poporul, cărora le-a jurat credinţă şi le-a fost şi le este fidel de peste 6 decenii de când ne este Rege. În excepţionalele Sale alocuţiuni rostite în acest an la Madrid, Copenhaga, Oslo, Haga sau Bruxelles, Majestatea Sa a subliniat că nu urmăreşte disimularea neîmplinirilor care au menţinut România - vreme de 12 ani - în afara comunităţii euroatlantice. Dar că - odată admişi în NATO (iar mai târziu în UE) vom avea mult mai multe şanse de a ne alinia la standardele europene şi atlantice, de a ne integra în familia ţărilor democratice şi prospere. Marele efort pentru a ne apropia de aceste standarde va urma abia după admiterea noastră în structurile NATO şi UE. Dar acest proces complex şi dificil nu poate fi condus de politicieni în care aproape nimeni nu mai are încredere, nici chiar (mulţi dintre) cei care i-au votat. Dincolo de argumentele de ordin istoric, moral şi chiar din perspectiva Justiţiei Divine, este incontestabil că doar o Românie redevenită Regat, cu uriaşa personalitate a M.S. REGELUI MIHAI în fruntea Ţării, ar avea realmente şanse de revenire la statutul pe care îl merită, ca partener egal şi demn în comunitatea ţărilor democratice şi respectate. Între 1866 şi 1947 România a fost o asemenea ţară.

Noi, regaliştii, nu suntem o mână de ''nostalgici''; printre noi sunt şi tineri, poate încă puţini, poate mai mulţi într-un viitor nu prea îndepărtat. Regaliştii nu aspiră la funcţii politice, la fotolii (şi imunitate) de parlamentari sau de consilieri locali. Ei doresc un viitor mai bun al Ţării. Foarte mulţi români din Diaspora doresc acelaşi lucru şi nu văd o altă cale de revenire la normalitate decât prin Rege şi Regat. în alte texte (publicate în COROANA DE OŢEL) am schiţat unele modalităţi de a ne apropia de această schimbare majoră, singura ce ne poate scoate din impas. În aproape 13 ani, republica ne-a oferit realităţi ca cele descrise(doar parţial) în prima parte a acestui text. Câţi ani vor mai trebui să treacă până când românii vor realiza ce şansă le-a dăruit Părintele Ceresc prin M.S: REGELE MIHAI? Noi nu ne considerăm nişte ''privilegiaţi'' deţinători ai adevărului şi ai unei ''soluţii miraculoase''. Dar constatăm cu tristeţe că mult prea mulţi români nu ştiu ce a însemnat Regatul pentru Ţara noastră, nu-şi cunosc efectiv Regele, fiind intoxicaţi de istoria contrafăcută la ''Ministerul adevărului'' din perioada comunistă, respectiv de propaganda ostilă Monarhiei şi Regelui de după 1990. Noi credem că nu (în primul rând) regaliştii, ci întregul popor român are nevoie de Rege şi Regat. Credem că biserica, în primul rând Biserica Ortodoxă Română, precum şi mijloacele de informare (ziare şi posturi radio-TV) ar trebui să facă mult mai mult spre a le releva românilor care este singura cale de ieşire din actuala situaţie. Lipsa de informare şi de orizont politic în care i-au adus aceşti 13 ani de tranziţie ar putea fi corijate printr-o acţiune coerentă. Mai avem timp de aşteptat? Credem că nu.

Conf. Dr. Alexandru Cărăuşu

Preşedintele Mişcării Pentru Regatul României - Iaşi

Back