Discursul Majestăţii Sale Regele Mihai

Doamnelor şi Domnilor,

La începutul anului am anunţat la Bucureşti decizia mea de a relua eforturile pentru promovarea României în vederea integrării în NATO. Încă de atunci împreună cu familia mea am străbătut întregul continent european, din Scandinavia până în Peninsula Iberică, poposind în toate ţările care le leagă. A sosit acum momentul să mă întorc acasă şi să vă prezint Vouă, precum şi întregului popor român gândurile şi concluziile mele din această iniţiativă.

După cum am spus încă de la început, nu am văzut misiunea mea ca fiind una de propagandă. Niciodată nu am avut intenţia de a prezenta o imagine idealizată peste hotare. Nu trebuie să negăm dificultăţile întâmpinate, datorate uneori faptului că guvernele occidentale cunosc prea bine problemele României; ne-am minţi dacă nu am recunoaşte că încă mai avem multe de făcut. Pe de altă parte, am văzut scopul meu ca fiind acela de a convinge guvernele partenere că eforturile noastre vor da roade mai uşor şi mai repede dacă ne vom alătura NATO. Mesajul puternic pe care calitatea de membru NATO o va transmite investitorilor străini poate ajuta la reconstrucţia noastră din punct de vedere economic.

De asemenea, contactul zilnic cu ofiţeri şi strategii militari din celelalte ţări va îmbunătăţi calitatea procesului de decizie din interiorul forţelor armate române. Am auzit adesea spunându-se că misiunea mea a fost aceea de a promova cazul României în faţa familiilor regale europene. Eu nu privesc lucrurile astfel. M-am bucurat să-mi întâlnesc verii ori de câte ori a fost posibil, dar misiunea mea a fost aceea de a convinge opinia publică din capitalele Alianţei. Demersul meu este, de aceea, complementar eforturilor întreprinse de toţi românii. Eu nu pot inventa o Românie care nu există. Ceea ce am făcut eu a fost sublinierea faptului că există un consens naţional în această direcţie în Românie.

Doamnelor şi Domnilor,

Sunt bucuros să afirm că oriunde am mers am fost primit cu bunătate şi înţelegere Imaginea ţării noastre peste hotare nu este atât de frumoasă cum ne-am dori noi, dar este în schimbare spre bine. Toate guvernele occidentale acceptă că am făcut suficient în reforma armatei şi că suntem hotărâţi să contribuim la Alianţa Nord-Atlantică şi pe viitor. Toate guvernele occidentale îşi aduc aminte de contribuţia noastră în Iugoslavia şi Afganistan, pentru a menţiona doar două conflicte mai recente. Şi toată lumea ştie acum că România este un stat european important, plasat într-o zonă strategică a continentului european. Pe scurt misiunea noastră imediată este o reuşită. Suntem de asemenea optimişti în ceea ce priveşte decizia care va fi luată la Praga, în curând.

Avem dreptul să sărbătorim, întrucât eu cred că vom fi invitaţi să ne alăturăm Alianţei, la Praga. În cele din urmă, acesta va fi un eveniment istoric la nivel mondial: divizarea continentului în două sfere de influenţă, o împărţire împotriva căreia eu am luptat pe tot parcursul vieţii, va fi în cele din urmă înlăturată. Continentul european va fi cu adevărat unit, cel puţin într-un sens militar. Dar eu sper că sărbătorirea evenimentului, pe deplin justificată de altfel, nu va dura prea mult. Pentru că realitatea este că ne vom confrunta cu numeroase noi provocări. Scopul nostru nu este doar acela de a ne alătura Alianţei, cât acela de a ne asigura că vocea României în interiorul NATO este puternică şi că Alianţa în ansamblul ei rămâne puternică.

Ar fi inutil să negăm faptul că un NATO de 19 membri, în formula de acum, este o instituţie mai complicată decât aceea cu 16 membri care a existat până în 1997. Şi este normal să asumăm faptul că un NATO cu 26 de membri după summitul de la Praga va fi chiar mai dificil de gestionat. Dar sunt convins că problema, deşi complicată, poate avea soluţii fericite.

Mai întâi România ar trebui să susţină orice propunere serioasă pentru reformarea capacităţilor NATO în ceea ce priveşte procesul de decizie. Prerogativele Secretarului General al NATO trebuie consolidate. Este un nonsens că el trebuie să ceară încuviinţări în deciziile legate de personalul de la Bruxelles sau că el răspunde, teoretic, pentru imaginea Alianţei în lume, având în acelaşi timp puţine posibilităţi de a-şi exercita responsabilităţile. Mai mult, deşi principiul egalităţii tuturor statelor în cadrul Alianţei trebuie menţinut, este necesar să fim capabili să canalizăm propunerile diferitelor consilii şi comitete precum şi interminabilele discuţii care au loc acum în interiorul Alianţei, într-o rezultantă comună. Vreau să fiu bine înţeles: nu militez pentru crearea unor aşa-numite Consilii de Securitate în interiorul NATO, nişte cluburi pentru statele mai mari şi mai puternice ale Alianţei. În afară de faptul că asemenea schimbări nu pot avea loc fără revizuirea substanţială a tratatelor existente, mărimea geografică nu este în mod necesar un indicator al unei potenţiale contribuţii. Dar, dacă în Uniunea Europeană s-a reuşit combinarea principiului egalităţii dintre membri cu acceptarea faptului că unele state sunt mai mari decât altele, putem încerca să definim scheme similare şi pentru NATO.

Decizia de a folosi forţa este o decizie dificilă pe care fiecare ţară trebuie să şi-o asume. Astfel, suveranitatea fiecărui membru va rămâne crucială, dar, în acelaşi timp, vom convinge partenerii americani că putem lua decizii rapide în cadrul NATO şi că acestea nu vor fi blocate de nici unul din state. Oamenii au hotărât că, pe viitor, NATO va opera într-o aşa-numită Coaliţie de Voinţă. Aceasta mi se pare a fi o modalitate înţeleaptă de a începe, dat fiind faptul că, în ansamblu, coeziunea Alianţei este menţinută şi nici o ţară nu este automat exclusă de a contribui la viitoarele operaţiuni.

Sunt preocupat, asemenea şi de dezbaterea referitoare la rolul NATO în afara Europei. Aceasta este o altă chestiune serioasă iar soluţiile oferite sunt multiple. Principiul care ar trebui să ghideze politica României este simplu: dacă dorim să menţinem Statele Unite implicate în Europa, continentul întreg ar trebui să rămână relevant pentru partenerii americani.

Nu mai este secret faptul că angajamentele asumate de unii dintre noii membri ai Alianţei, în ceea ce priveşte capabilităţile militare, au fost o dezamăgire. Este responsabilitatea noastră să evităm repetarea unor asemenea greşeli. De aceea trebuie ca noi să oferim NATO câteva garanţii.

În primul rând, aceea că angajamentul nostru de a creşte fondurile alocate apărării este real şi va fi menţinut şi pe parcursul următorilor ani, un NATO puternic fiind esenţial şi pentru interesul naţional al României.

În al doilea rând, promisiunea că reforma militară din România va continua. Armata noastră va rămâne întotdeauna numeroasă fiindcă avem de acoperit o suprafaţă relativ mare. Dar va fi din ce în ce mai mobilă, mai profesionistă şi mai bine echipată. Şi acest lucru trebuie făcut în primul rând pentru binele nostru şi nu pentru a face o favoare Occidentului.

Nu în ultimul rând, trebuie să participăm în continuare la operaţiunile NATO, fie că ele au loc în Balcani sau oriunde altundeva în lume. Ştim că a face parte din NATO este numai primul pas, dacă vrem să influenţăm deciziile Alianţei şi să avem un loc la cel mai înalt nivel, trebuie să fim pregătiţi să ocupăm acest loc. Ne alăturăm Alianţei nu pentru că este un “grup interesant”, ci pentru că suntem ferm convinşi că reprezintă o adevărată instituţie de securitate. Şi ne dorim să rămână aşa. Vrem să ne alăturăm Alianţei nu pentru a amâna reformele militare, ci pentru a ne asigura că aceste reforme se vor realiza cu succes.

În ultimele luni am auzit o critică stranie la adresa ţării noastre. Fiind considerată timp de mulţi ani ca fiind plasată departe de comunitatea transatlantică, subit suntem acuzaţi de a fi prea pro-americani, de a fi gata să semnăm orice înţelegere cu Statele Unite, fie că e vorba de pregătirea unui conflict în Irak, sau de controversele legate de Curtea Internaţională de Justiţie. Ar trebui să avem curajul să respingem această critică. Consider că ideea că România trebuie să aleagă între America sau Europa reprezintă o falsă dilemă. Avem nevoie de amândouă şi putem fi loiali amândurora în acelaşi timp.

Astfel, salutăm eforturile de a îmbunătăţi capacităţile defensive ale Uniunii Europene şi dorim să devenim membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene cât mai repede posibil. În acelaşi timp dorim ca NATO să rămână ceea ce este acum: Prima şi cea mai importantă instituţie de securitate a continentului, singura instituţie care face legătura între Statele Unite şi Europa într-o manieră formală. Dacă ni s-ar cere să alegem, răspunsul nostru ar fi simplu şi clar: alegem atât Europa cât şi America în acelaşi timp!

Progresul lărgirii NATO nu a fost înţeles ca un gest de caritate occidentală îndreptată înspre ţările mai sărace central-europene, sau ca o încercare de a oferi o recompensă pentru greşeli anterioare făcute la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial. Nici o strategie durabilă nu poate fi construită pe argumente emoţionale sau pe şantaj psihologic. În esenţă, procesul lărgirii NATO este o încercare deosebit de complexă de a reforma politicile de securitate ale Europei şi de a face relevante pentru situaţia actuală a continentului. Trebuie să fim gata să contribuim pe deplin, să investim în reechiparea forţelor noastre armate şi să antrenăm soldaţii şi ofiţerii potriviţi, astfel încât aceştia să poată să exercite nivelul corespunzător de influenţă în interiorul NATO odată ce vom fi parte a acestei organizaţii. Altfel, vom descoperi ceea ce unii dintre noii membri au descoperit deja: că s-au alăturat Alianţei dar sunt complet ignoraţi. România este prea mare şi prea importantă pentru a fi ignorată. Şi avem datoria de a ne asigura că acest lucru nu se va întâmpla.

Doamnelor şi Domnilor,

Nu o să ascund faptul că prezentarea cazurilor României în faţa a numeroase guverne şi a opiniei publice internaţionale nu a fost uşoară. De multe ori a trebuit să răspund unor întrebări care nu aveau nimic de-a face cu NATO şi se refereau la probleme precum corupţia, imigraţia ilegală, sărăcia sau discrepanţele politice. În fiecare călătorie am încercat să răspund tuturor acestor întrebări pe cât am putut de bine. Trebuie să înţelegem că deşi s-ar putea să vedem soluţiile în mod diferit, toate problemele cu care ne confruntăm contribuie la imaginea pe care o avem în lume. Trebuie să avem curajul să abordăm toate aceste probleme.

Dumnezeu mi-a acordat privilegiul de a fi în fruntea acestei ţări în unele din cele mai dificile perioade ale existenţei ei. Apărarea intereselor ţării rămâne pentru mine o onoare şi o datorie la care nu voi renunţa niciodată atâta timp cât voi fi în viaţă. Am condus această ţară atunci când continentul european a fost divizat în sfere de influenţă. Nu mă voi opri până când nu voi vedea această împărţire definitiv înlăturată, până în ziua în care vom fi o adevărată parte a familiei europene şi transatlantice reîntregite.

Biroul de Presă al M.S. Regelui

BUREAU de PRESSE de S.M. le ROI

H.M. the KING's PRESS OFFICE

Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana au participat vineri 6 decembrie la Hotelul “Conrad” din Bruxelles la Gala de binefacere anuală a Fundaţiei “Principesa Margareta a României”. Au fost prezenţi 350 de invitaţi, din partea familiei Regale belgiene fiind prezente Alteţele Lor Regale Principesa Astrid şi Principele Lorenz. În cadrul Galei au luat cuvântul ASR Principesa Margareta şi Stephane Bern, redactor şef adjunct al cotidianului francez “Le Figaro”.

î În aceeaşi zi, Principele Radu, de Hohenzollern-Veringen a avut o întâlnire cu Generalul Joseph Ralston, Comandantul Suprem al Forţelor Aliate NATO din Europa. De asemenea, în cadrul vizitei la Bruxelles, Principele s-a mai întâlnit cu Georges Jacobs, preşedintele asociaţiei “Patrons Europeens”, director general al “Union Chimique Belge”. De la Bruxelles, pentru o zi, Principele Radu însoţit de Principesa Margareta, s-a deplasat la Lille, în Franţa, pentru o întâlnire cu un caracter preponderent economic, cu investitori din domeniile industriei textile, industriei chimice, bănci, întreprinderi mici şi mijlocii, organizaţii ecologice şi umanitare. De asemenea, în calitatea sa de Reprezentant Special al Guvernului român pentru dezvoltarea durabilă, AS Principele Radu s-a întâlnit la sediul Comisiei Europene din Bruxelles cu Soledad Blanco Mangudo, preşedintele Departamentului de Cooperare cu Ţările Terţe pentru protecţia mediului şi cu Anne Burrill, responsabilul pentru România al acestui departament. Un punct special al programului l-a constituit întâlnirea cu David B. Collons, Director al Departamentului de Parteneriat şi Cooperare din cadrul NATO. Principele a fost şi invitatul Băncii Degroof, unde gazdă a fost Alain Philippson, Preşedintele Consiliului de Administraţie al băncii.

î De asemenea, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta şi Alteţa Sa Principele Radu au fost primiţi la castelul Stuyvenberg de către Majestatea Sa Regina Fabiola a belgienilor. Ultimul punct al vizitei Principelui la Bruxelles a fost întâlnirea cu Generalul Joseph Ralston, Comandantul Suprem al Forţelor Aliate NATO pentru Europa, care a oferit un dineu de gală.

î De la Bruxelles, membrii Familiei Regale s-au deplasat la Paris, unde luni 9 decembrie, Majestăţile Lor Regele Mihai I şi Regina Ana au luat parte la Gala anuală a Fundaţiei “Principesa Margareta a României”, la “Espace Cardin” pe Champs Elysées, care s-a încheiat cu un dineu la celebrul restaurant “Maxim s”. Ca în fiecare an fondurile strânse vor avea ca destinaţie proiectele din România pentru copiii ale Fundaţiei. Gala a fost prezidată ca şi în anii precedenţi de celebra actriţă Fanny Ardant şi prezentată de Frederic Mitterrand, ambii membri ai Fundaţiilor ASR Principesa Margareta. Printre cei 500 de invitaţi s-au aflat Anne-Aymone Giscard d’Estaing, actriţa Annie Girardot, Pierre Cardin şi Stéphane Bern.

î Palatul Elisabeta, Bucureşti 18 decembrie 2002

Majestatea Sa Regele Mihai I şi Familia Regală vor primi la Palatul Elisabeta, vineri 20 decembrie la ora 10, copiii de la Centrul de Plasament nr. 7 din Bucureşti, beneficiari ai programelor Fundaţiei Principesa Margareta a României.

Cu această ocazie, Regele şi familia Regală vor oferi copiilor cadouri de Crăciun, iar copiii vor susţine un program de colinde şi poezii de iarnă. ASR Principesa Margareta va rosti un cuvânt de deschidere.

Începând de sâmbătă 21 decembrie, Regele Mihai I şi Familia Regală va fi prezentă la Săvârşin, unde vor petrece sărbătorile de Crăciun. Acolo sunt aşteptate numeroase grupuri de colindători din regiune şi din întreaga ţară.

Cu ocazia Crăciunului, regele şi familia Regală vor oferi pachete de alimente locuitorilor celor mai nevoiaşi din localitate.

ACTIVITATE PRINCIARĂ

Alteţa Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen va vizita Aradul în data de 10 februarie 2003.

În programul Alteţei Sale sunt prevăzute vizite la o companie privată agricolă, horticolă sau zootehnică, o vizită la o firmă privată, întâlniri cu primarul municipiului Arad, prefectul judeţului Arad, reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrie Arad şi o vizită la cele două universităţi locale.

Back