Mesajul Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României la 100 de ani de la proclamarea independenţei de stat (10 Mai 1981)

Români, românce, de pretutindeni şi îndeosebi din ţara noastră!

Anul acesta, vin către voi de un 10 Mai excepţional, împlinindu-se în această zi, de sărbătoare şi bucurie naţională altădată, 100 de ani de la proclamarea formală a Regatului Român.

Cu 15 ani înainte de acel eveniment, de seamă pentru tot echilibrul european, la 10 mai 1866, un tânăr principe străin, din sudul catolic al Confederaţiei Germanice, răspunzând apelului a două mici Ţări Dunărene - unite doar de şapte ani într-un singur stat, încă sub suzeranitate otomană - de a veni spre a le cârmui, călca pentru întâia oară pământul în care urma să se odihnească pe vecie după 48 de ani de rodnică domnie.

El, Carol I, Domn şi apoi prim Rege al României, şi-a împletit astfel destinul cu acela al noului său neam: al vostru şi al meu, îndepărtatul său urmaş.

Începuturile monarhiei numai uşoare nu au fost: ţara fusese sărăcită, era înapoiată, suzeranitatea străină, deşi mai mult convenţională decât efectivă, rămase totuşi să fie resimţită ca o îngrădire şi ca o povară apăsătoare.

Prin grea jertfă de sânge românesc, războiul din 1877-78 a dus la neatârnarea Principatelor, pe care Marile Puteri o consfinţiră la Congresul din Berlin, ca după nici trei ani să recunoască României acum independentă, liberă şi suverană, autodeterminarea ei de-a se înălţa la rangul de regat.

Cele ce au urmat le ştie orice se pleacă, fără părtinire, asupra analelor istorice ale poporului român: plecând de la aşezăminte, o legislaţie şi orânduiri bazate pe o constituţie atât de apropiată celei belgiene, încât e socotită printre cele mai liberale ale veacului lor, şi graţie înţelepciunii suveranului, destoiniciei guvernanţilor, pe care-i îndruma necontenit, cât şi prin conlucrarea solidară şi munca constructivă a tuturor, România mică de atunci ajunse după decenii nu numai ţara cea mai propăşitoare dintre cele învecinate, cu o monedă deseori superioară cursului celorlalte ale Uniunii Monetare Latine din care făcea parte, dar şi în diferite alte privinţe la nivelul multor state apusene cu structuri mai vechi.

În interiorul ţării, progresele naţiunii s-au dovedit cu prisosinţă, de pildă în 1906, cu prilejul Expoziţiei Internaţionale de la Bucureşti, comemorând cei 40 de ani ai monarhiei noastre, când pentru prima dată s-au întâlnit, într-o însufleţire fără seamăn, mulţimi de români veniţi din toate ţinuturile încă sub stăpânire străină; prolog a ce avea să se împlinească 12 ani mai târziu...

Iar Conferinţa Păcii de la Bucureşti, din vara anului 1913, prin care s-a pus capăt ultimului război balcanic, consacra influenţa şi prestigiul României, în afară, mult mai departe decât dincolo de graniţele micului regat.

De altfel, istoriografii epocii, ca şi biografii Regelui Carol I, atât români cât şi străini, sunt de acord toţi a-i atribui meritul principal în acea înzestrare, pregătire şi îmboldire a ţării sale spre ascensiunea prin care avea să devină un factor potenţial al păcii Continentului întru păstrarea căreia, prin aplanarea diferendelor între alianţe rivale şi a încordării precursoare primului război mondial, pe calea mijlocirilor directe între şefii de stat, părerea, sfatul şi uneori concursul monarhului român erau căutate de cancelariile marilor puteri în toate clipele mari critice ale relaţiilor diplomatice din perioada domniei lui; pentru că înrudirea sa cu aproape toate dinastiile europene, dar mai ales tăria lui de caracter şi judecata lui pătrunzătoare îl desemnaseră, în felul legendarului rege Nestor din Iliada, drept cel mai indicat orchestrator al concertului lor, ca să-i atenueze discordanţele.

De înfăţişarea gravă şi oarecum severă a întemeietorului dinastiei române se leagă, pentru cei, tot mai puţini, care au trăit acele vremi, faţa plină de bunătate, veşnic surâzătoare, a Reginei Elisabeta, soţia lui blândă şi generoasă până la exces, "Mama răniţilor" din războiul de independenţă, Carmen Sylva în lumea literelor, sub imboldul şi protecţia căreia toate artele au luat în ţară o largă, bogată şi foarte fericită dezvoltare.

Sub următoarea domnie, a neuitatului meu bunic, Regele Ferdinand I al Tuturor Românilor - precum a fost încoronat la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia - supranumit în străinătate Ferdinand cel Leal, iar de poporul său "Regele ţăranilor", românii şi-au văzut, în fine, împlinit străbunul vis de a se regăsi cu toţii laolaltă înăuntrul hotarelor patriei lor comune, de multiseculara obârşie; iar sătenii plugari care, la acel prim război pustiitor de vieţi, îşi vărsaseră sângele cu atâta dărnicie în apărarea gliei, aveau să se trezească împroprietăriţi gratuit şi stăpânind individual cea mai întinsă suprafaţă cu putinţă a pământului ce-l lucrau, printr-o reformă agrară salutată atunci în lumea largă ca un model de dreptate socială, demn de copiat. Pasiunea inteligenţa, dinamismul şi, mai presus de toate, devotamentul neclintit pe care Regina Maria le-a pus în slujba românilor, de la retragerea în Moldova şi până la izbândă, i-au fost cu prisosinţă răsplătite prin veneraţia acestora şi recunoştinţă, ce conştienţi de meritele ei, i-o vor păstra urmaşii lor.

Pentru perioada dintre cele două războaie, se cuvine să reamintim acţiunea permanentă condusă de România în sânul şi în jurul Societăţii Naţiunilor întru organizarea şi menţinerea păcii, acţiuni care i-a adus în lumea internaţională de atunci o influenţă şi un prestigiu neatinse de nici un alt stat şi popor de mărimea ei.

Soarta Continentului avea să fie însă pecetluită în urma prăbuşirii treptate a echilibrului european. Pentru a ne feri de tragedia Poloniei, nimicită ca stat şi ciopârţită, regimul de atunci al ţării a preferat să încerce a-i salva o anumită neatârnare cu preţul sacrificiului unei mari părţi a teritoriului naţional, care totuşi nu ne-a scăpat de a fi atraşi în vâltoarea conflagraţiei mondiale.

Ce a însemnat această catastrofă pentru noi, şi ce ne-a adus, au trăit-o părinţii noştri şi o mai trăim acum cu toţii.

Dar azi, când comemorăm un trecut în care s-au plămădit sufletele noastre, în pofida nevoilor, durerilor şi întunecimilor prezente, aş vrea ca, împreună, să ne îndreptăm gândul cu pietate şi recunoştinţă spre înaintaşii noştri care, cu mintea, munca şi dăruirea lor de sine, au făurit ţara noastră, fără să uităm rolul femeilor române, cărora li se cuvine un loc de mare cinste.

În ce mă priveşte, ţin să vă mulţumesc din adâncul inimii pentru încrederea şi dragostea cu care m-aţi înconjurat întotdeauna.

Orice ar fi să ne aducă viitorul şi oricât de mult ar trebui să suferim, nu încetaţi a cultiva ceea ce a fost şi trebuie să rămână specificul sufletului românesc: credinţa, vrednicia, setea de libertate şi dreptate, precum şi omenia cea mai deplină faţă de semeni.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Trăiască România! Trăiască poporul român!

 

Invitaţie la simpozion

Societatea "Amicii Regelui Mihai", Societatea Timişoara, A.C.F.S.R.M. – USA, U.P.R.M. – Franţa, Mişcarea "Regele şi Patria" – Australia, A.R.M. – Germania, S.A.R.M.I.S. Timişoara, Mişcarea Pentru Regatul României, Timişoara, Asociaţia Regele Mihai, Mişcarea Unionistă din România, Mişcarea Pentru o Monarhie Constituţională Cluj, Liga Monarhistă – Canada, Comunitatea Românilor C.R.O.M. – R.H.I.N. – Germania, Liga Monarhistă din Noua Zelandă, Asociaţia "St. Michael", Canada, Alianţa Civică Timişoara, Mişcarea pentru regatul României Iaşi, Alianţa Civică Iaşi, Solidaritatea Universitară Iaşi, Asociaţia I.N.F.O. R.R. Iaşi, "Mişcarea România Viitoare" pentru Adevăr, Tradiţia şi Prosperitate Iaşi, Uniunea Mondială a Românilor Liberi Arad, Sindicatulş Naţional al Ţăranilor PROPACT Arad, Asociaţia Foştilor Dţinuţi Politici Anticomunişti, Asociaţia Foştilot Deţinuţi Politici din România, Uniunea Mondială a Românilor Liberi Comitetul Coordonator din Exil, Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Oprimării Comuniste Oradea, Uniunea Pentru Regele Mihai Slatina, Fundaţia Culturală Memoria Filiala Olt, Mişcarea Pentru Regatul României Olt, Agenţia de Informare despre Regatul României Slatina, Asociaţia "Sentinala" Pentru Cultură, Istorie şi Turism Vatra Dornei, Asociaţia pentru Informare despre Regatul României Bucureşti, Asociaţia Regele Mihai I Baia Mare, Asociaţia "Regele Mihai I" Braşov, Alianţa Civică Ploieşti Jud. Prahova, vă invită la Simpozionul dedicat Zilei de 10 Mai - Ziua Independenţei de Stat a României, care va avea loc la Arad, în ziua de sâmbătă 27 aprilie, 2002, orele 10.30, la Palatul Cultural din Arad - Sala Filarmonicii de Stat.

Vor participa numeroase personalităţi din Ţară şi Străinătate. Cu aceară ocazie vor fi prezentate comunicări istorice, iar în final va fi lansat un Apel adresat Preşedintelui, Guvernului şi Parlamentului României.

În acest cadru festiv organizatorii vor înmâna delegaţilor medalia jubiliară 10 Mai - Ziua Independenţei de Stat a României.

Comitetul de organizare:

As. Univ. Drd. Ec. Alexandru Tiberiu Dekany

Chomiuc Artur

Dr. Moldovan Octavian

 

 

Ofertă

Cu ocazia simpozionului de la Arad din 27 Aprilie a.c., Librăria Corina va amenaja la locul desfăşurării un stand de cărţi cu vânzare din tirajele apărute despre Familia Regală.

 

 

Mulţumire

În numele tuturor formaţiunilor care au semnat protocolul de colaborare adresăm şi pe această cale mulţumirile noastre Domnilor James, Millew, Pantelimon Todoran, Constantin Cionca, şi tuturor acelora care prin eforturilor lor deosebite au contribuit la realizarea simpozionului de la Arad, logistica necesară şi editarea publicaţiei Coroana de Oţel.

Dumnezeu să vă răsplătească eforturile.

 

Back