Veniţi de luaţi lumină

Omul este un ocean căruia nici un explorator nu a reuşit să-i definească ţărmurile. Viaţa lui începe înainte de a se naşte, iar moartea lui în loc să-l sfârşească îl săvârşeşte spre un alt fel de viaţă. Între viaţa omului şi cea a animalului sau plantelor putem găsi analogia biologică, dar şi tragedia omului. E singura fiinţă care îşi cugetă moartea. El ştie că va muri. Priveşte în inima galaxiilor şi în rărunchii materiei şi în această imensă noapte, pretutindeni descoperă ca nişte urme în nisip paşii Luminii.

Ca să afle ce este ca om priveşte în jur. Natura e atât de perfectă prin legile ei şi instinctele imprimate în biologic atât de matematic sugerând un anumit scop. Nu găseşte răspunsul pentru viaţa lui: ce este ca om. Brânduşa sau albina, privighetoarea sau furnica, vaca sau iarba nu au pe teritoriul lor coşmarul noţiunii de moarte. Cerul lor biologic nu e străbătut de nici un nour al morţii. Neştiind ce este moartea am putea spune că sunt nemuritoare, nu în sensul de fără moarte, ci că nici măcar o singură zi sau secundă din viaţa animalelor şi a plantelor nu este murdărită cu frica de moarte.

Ca să afle cine este ca om se întreabă, după nerăspunsul ce este viaţa lui (care nu este numai instincte şi legi naturale), ce este moartea de care numai el este conştient . Creaţia din jurul lui, acest admirabil poem în care un spic de grâu sfidează toate cunoştinţele noastre de gravitaţie şi arhitectură, doar un exemplu, nu mai are sens. De unde a venit în om moartea? Ce este omul? Ce este moartea? Raţional nu găsim un răspuns. Totul este întuneric. Nu întunericul unei nopţi înstelate, ci meonticul întuneric dinaintea creaţiei.

Voltaire, cu toată atitudinea sa antiecclesiatică făcea o legătură între ceas şi Ceasornicar, între creaţie şi Creator.

Crearea lumii începe în infinita catedrală a lui Dumnezeu când a strigat deasupra abisurilor noianului de genuni: "Să fie lumină!" Întunericul, adică meonticul, este suprimat creativ de Creator. În faţa altarului cosmic, după cele şase zile ale creaţiei, Dumnezeu hirotoneşte (adică îşi pune mâinile pe creaţia cea mai sublimă a biologicului) pe om, ca preot al universului (Geneză I, 26-31). Şi Dumnezeu i-a făcut prima biserică în care să locuiască împreună. Aceasta era Grădina Raiului.

Dar omul l-a trădat pe Dumnezeu. Într-un mod groaznic. S-a asociat cu diavolul. Faţă de Dumnezeu, Adam a procedat ca tipul de "prieten" care te vinde pentru o lamă de chewing gum sau un măr. Ispita. De ce Adam nu a fost creat "perfect" ne întreabă cei ce gândesc biologic? Pentru că Dumnezeu a creat omul din iubire şi ca pecete a iubirii l-a creat după "chipul şi asemănarea" Lui. Nimeni nu poate iubi fără dreptul de a alege ce să iubească. Adam nu numai că a făcut o alegere proastă în asocierea cu diavolul, dar o face şi pe avocatul. În loc să-şi ceară iertare, şi Dumnezeu l-ar fi iertat, începe să acuze. Catastrofa ce s-a întâmplat o vedem în logica lui de a gândi. În vreme ce Eva îşi ocoleşte greşeala că "şarpele m-a amăgit", Adam încearcă să dea şah mat lui Dumnezeu. Să-l acuze direct. Blasfemic. Aşteptând ca Dumnezeu să-şi ceară scuze că: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".(Geneză, 3,12). La acest fel de silogism de a judeca, lui Dumnezeu i s-a făcut milă. Omul a ales greşit. S-a rupt din Dumnezeu. S-a rupt din viaţă. S-a rupt din viaţă ca să fie nemuritor. Dar cum poţi fi nemuritor dacă te rupi din izvorul cel dătător de viaţă?

Astfel a început noaptea a doua. A neamului omenesc. Dumnezeu a iubit pe om şi de aceea i-a zidit prima biserică a Raiului. I-a dat putiinţă să aleagă Viaţa sau moartea? Din iubire a zidit a doua biserică A trimis pe unicul său Fiu să ne omoare moartea, să se ofere morţii pentru noi şi moartea Lui pre moarte călcând să invieze dăruind omului paradisul pierdut in mormântul potopului: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

E noaptea Învierii. Toată filosofia lumii şi toate profeţiile se pot înălţa numai până la sublimul de lumânări din nopţile de denii. Dar în noaptea Învierii omului, ca biserică a lui Dumnezeu, ca "templu al Spiritului Sfânt" e cufundat întru imensa disperare a nopţii primordiale. Şi groaznica aşteptare nu este în zadar.

"Dacă Hristos nu a înviat, ne spunea Tarsianul, zadarnică este credinţa voastră". Dar Hristos a înviat! În toate inimile şi în toate bisericile răsună înviorătoarea chemare a lui Dumnezeu de la începutul lumii de "fiat lux"; veniţi de luaţi lumină din lumina lui Hristos cel Înviat!

Pr. Dr. D. Ichim

"Cuvântul Românesc" – Canada

BIRUINŢA ÎNVIERII

Câteva decenii s-au scurs, în care sute de mii de nevinovaţi au murit în temniţe, sfâşiaţi sufleteşte şi fizic, torturaţi, umiliţi, în timpul deţinerii apostrofaţi sălbatic de gardienii şi conducătorii închisorilor, iar afară, într-o libertate supravegheată pas cu pas.

A fost o viaţă de infern. Teribilă pedeapsă dumnezeiască.

Nimeni n-a intuit mărimea dezastrului ce urma să vină când hoardelor barbare li s-au deschis digurile sufleteşti şi au invadat aşezările omeneşti îndestulate cu de toate.

Au pătruns în agoniseala gospodăriilor omeneşti, au făcut ravagii pe unde au trecut, au cenzurat bibliotecile şi ideile ziditoare de cultură şi suflete şi au degradat cu sălbăticie noului sistem, o civilizaţie în care era progres şi în care lumea trăia decent şi cu bună cuviinţă.

Peste aceste pustiiri s-au scurs decenii în vaiete, în doliu, în frică şi în adâncuri oftaturi.

În aceste vremuri sfintele sărbători cu speranţele lor, în vremuri mai bune şi mai departe, au trecut, fie în taină, fie în indiferenţă şi fie în sfintele aşteptări se uscau şi se sfărâmau în bucăţi. Dumnezeu nu alesese timpul împlinirii paharului acestor nelegiuiri.

De fiecare dată, lacrimile care umezeau sfintele speranţe se uscau.

La vremea aleasă de Dumnezeu însă, Marele Edificiu de carton a căzut şi s-a sfărâmat în ţăndări.

Ce a mai rămas din acest sistem antiuman? Ură, violenţă, obrăznicie, compromisuri, îmbogăţire, prin orice mijloace, haos, minciună, disperare şi dezmăţ.

În noaptea de 4 spre 5 Mai se va auzi şi se va umple văzduhul cu mesajul divin: Veniţi de luaţi lumină! Lumina lui Hristos luminează tuturor".

În interpretarea dumnezeiască, mesajul divin înseamnă că se vesteşte Biruinţa luminii asupra întunericului, biruinţa vieţii asupra morţii, biruinţa dragostei, asupra urii şi biruinţa adevărului asupra minciunii şi asupra neîncuviinţatelor compromisuri.

Lumina Învierii va coborî din cer şi se va împărţi credincioşilor creştini şi pe lângă biruinţa ce o va vesti va ruşina şi va pune în derută conştiinţa ideologiilor care voiau distrugerea existenţei umane normale, pe cei ce au pus în lanţuri gândirea, pe cea ce au iubit pe Dumnezeu şi valorile externe.

Se va deschide larg, calea mărturisirilor publice. Din inimi uscate de fărădelegi va izvorî pocăinţa, părerea de rău, dorinţa de îndreptate şi se va cere public iertare pentru dezastrul făcut.

Îngerii din cer vor trâmbiţa şi vor vesti în cor, noua aşezare a lumii pe temelii divine. Aşa se va pregăti intrarea triumfală în al treilea mileniu, care va fi definitiv creştin.

În plus, glas din cer se va auzi şi va încuraja lumea: "Bucuraţi-vă, că Hristos a Înviat! Bucuraţi-vă că viaţa în Hristos este frumoasă, limpede, rodnică, dreaptă şi sfârşeşte în Cetatea lui Dumnezeu". Aşa cum anunţa cu mult timp înainte Fericitul Augustin. (Civitas Dei).

Hristos a Înviat!

Pr. Dr. Petre Popescu

Cuvântul Românesc - Canada

Agenda Casei Regale

Turneul regal pro NATO

Majestatea Sa Regele Mihai I va efectua în perioada aprilie - octombrie 2002 o serie de vizite în ţări vest-europene pentru susţinerea admiterii României în NATO. Ţările care vor fi vizitate sunt Spania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Marea Britanie. De asemenea, Regele Mihai I va efectua o vizită şi în Suedia, probabil în luna mai, în cadrul demersurilor de aderare a României la Uniunea Europeană şi cu ocazia Anului Cultural Românesc, care se desfăşoară la Stockholm.

Majestatea Sa Regele Mihai va fi însoţit de Majestatea Sa Regina Ana, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta şi Alteţa Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen.

De asemenea există posibilitatea şi a unor călătorii în afara continentului european.

Reprezentantul personal al Majestăţii Sale Regele Mihai I, autorizat să coordoneze vizitele în turneul pro NATO, este AS Principele Radu de Hohenzollern-Veringen.

 

Principesa Margareta decorată cu Marea Cruce a Ordinului de Malta

Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României a fost decorată cu Marea Cruce a Ordinului "Pro Merito Melltensi" de către Marele Magistru al Ordinului Suveran Militar de Malta, Fra Andrew Bertie. Ceremonia a avut loc la Palatul Elisabeta în prezenţa Majestăţilor Lor Regale Mihai I şi Regina Ana, precum şi a Principelui Radu. Majestatea Sa Regele Mihai I este "Bailiff" al Ordinului, fiind distins cu Marea Cruce de Onoare şi Devotaţiune a Ordinului Suveran Militar de Malta, iar Majestatea Sa Regina deţine ordinul Doamnă a Marii cruci de Onoare şi Devotaţiune.

Back