|
Invatatii si Tara Sunt Ioan Crisan, doctorand inginer, cadru
didactic universitar, azvarlit din acuze politice, de la catedra de
electrochimie a Universitatii politehnice Bucuresti, 1961, dupa ce potrivit
incriminarilor din insasi presa ceausista (Flacara, 01.01.74 pag.8), am fost
silit sa gandesc, lucrez si redactez teza de doctorat pentru “superiorul”
abuziv de atunci, Oprea Floarea, si secretar p.c.r., apoi rector. Ca indelung
persecutat, azi ma numar printre tot
mai putinii membri ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania. Sunt membru fondator al Asociatiei pentru
Apararea Drepturilor Omului in Romania- Comitetul Helsinki si Membru de
Onoare al Miscarii pentru Regatu Romaniei, Iasi. Dar,
fosta-mi sotie,Ioana Marasuica Ionescu, m-a turnat la Securitate, semnand in
10. 06. 81: “isi bate joc de autoritatile Republicii Socialiste…”: indeosebi,
pentru a ma izola, juridic si faptic, de fiul meu, ing. Mihai Crisan. “-Banditule!”,
niciodata nu mi s-a spus. Potrivit actelor, nu am fost lipsit de libertate
mai mult de trei luni si… sase ani. Sugerau ca respecta inventiile mele (cea de a opta, fiind
medaliata cu aur la Wiena, 1972, potrivit unui comunicat din Scanteia). Chiar
m-au onorat. La “Jubileul- Un sfert de veac de la abolirea Monarhiei’’ – 30
decembrie 1972, am refuzat sa primesc o medalie perversa, prin decret iscalit
de Supremul Conducator. Apoi, tovarasii cu glia, sa-si faca datoria, au
chemat… psihiatria, azvarlindu-ma si din munca de cercetator stiintific
principal (1973). Zeci de dosare, prin sumbre tribunle. Am fost
disident, cunoscut pe undele scurte, conspirand cu Doamna Prof. Doina Cornea
din 1986, cu Poeta Ana Blandiana (1976), cu marele intelept crestin Nicolie
Steinhardt,cu Dan Ptrescu, Dorin Tudoran, Alex. Paleologu, Ion Caraion,
Leonid Dimov, s.m.a. Posed
trei camere cu probe pe care nici Muzeul Holocaustului de la Sighet nu mi le
cere. In primi ani de dupa Intamplarile din 1989, am colaborat zilnic cu
cativa membri notorii, intr-adevar mediatizati, ai grupului pentru Dialog
Social. Acolo, in Palatul lui Alexandru I. Cuza, din Calea Victoriei 120, am
inteles multe… Reflectez mai jos. Incep abrupt. Alegerile au trecut .Ca
pietrele am ramas. In starea limita a insetatei tari, sub criza
cumplita, eu cred ca inca exista. O SPERANTA! Romania,de
la 1881, a avut circa 60 de ani de regat
si, aproape tot atatia de republica.
Cand
anume a fost bine, cand rau, ne-o spun
documentele si, pielea propie. Ne dam seama ca Romaniei ii merge rau, din rau, numai de cand este condusa de presedinti. Presedintia (forma deghizata
a institutiei monarhice) ne-a sosit o data
cu ocupatia sovietica, pe tancurile rusesti. Urmare a
diktatului dat de Stalin, Regle ne-a fost izgonit prin brutala lovitura de
stat, incalcandu-se Constitutia si vointa populara. Da, de atunci, din acel
nefast 30 dec. 1947 a inceput pravalirea, urcand, in schimb,domnia
faradelegii. Pana cand, Sa vedem! Dupa
1989, intelectualitatea din tara a devenit tot mai vinovata. In loc sa
explice concetatenilor mai putin stiutori care este cauza Raului, cum trebuie
taiat Nodul Gordian, s-a pretat si ea, adesea cu lasitate,
aservita unor tranzactii si compromisuri pentru interese ignobile
(personale), pe linia smecheriei duplicitare, devenita crez (levantin) tot de
cand rusii ne-au impus Republica. Multe
personalitati ascund adevarul sub pretexte. Domnul Constantinescu
subantelegea ca jurase pe constitutia fesenista. In 17 iulie 2000,
anuntandu-si retragerea neputincioasa, macar si-a cerut iertare. Diferitii
sefi de partide invocau alte scuze. Absentand “Vointa Politica”, in statul mafiot, ramanea partea neangajata, Societatea Civila,
inclusiv televiziunile, radiourile, ziarele. Bun. Si, iata ca tot atunci,
dupa renuntarea presedintelui Constantinescu, Dumnezeu mi-a dat sa aud
cuvantul de inchidere a Congresului Aliantei Civile. Cu sufletul la gura
asteptam, ca de la inalta tribuna, presedinteie Aliantei Civice sa lege ideea
vidului de presedinte, oferita natural, de catre Pronia divina, Presedintele Ana Blandiana putea
transfigura cam asfel: “Nici nu
avem nevoie de alt presedinte, stimati concetateni. Ne-au fost de-ajuns.
Patria noastra este norocoasa, existind in Surghiun un Intelept sub ai Carui
bunici – Regele Ferdinand Intregitorul si Regina Maria, ni s-a infaptuit
Romania Mare. Sa nu dam cu piciorul
norocului ivit de la Dumnezeu. Mi s-ar putea obiecta in fel si chip. Ca e aproape octogenar. Ca, “trenul
a trecut”. Nici odata nu e prea tarziu. Si toata lumea vede ce
sanatate buna, ce disponibilitate si mobilitate are MS Regele Mihai,
Suveranul de jure al Romaniei, de atatea ori izgonit si dupa masacrele urmand
acel 1989. Recent a tinut multe conferinte in SUA, bunaoara la San Francisco, invitat din capitala in
capitala, pe tot mapamondul fiind extrem de pretuit. Desi, in Nazaretul Sau!
Ba da, se bucura de multa dragoste, nu doar la satenii, la orasenii si la
militarii nostri. In 1992 Putera s-a speriat! Este iubit pentru sinceritatea
si cuvintele cumparate, simple, limpezi precum cristalul adresate din caldura
inimii, spre deosebire de atatia mestesugiti vorbareti, care ne duce spre
niciunde. Nici vize. Da, la aceasta varsta: Eminescu: “Un batran ata de
simplu, dupa vorba, dupa port”. Si astazi ne apara, neobosit cauza
bietei Romanii, in fata lumii intregi. Demonstreaza, intr-un Regal de o viata
cu nobletea-i si demnitatea-i prea dovedite, ca, “facand numai binele, cat
traiesti, intr-adevar, batranetea nu este decat o stare de spirit”. Cam
acestor ganduri li s-ar fi putut da exprimare in acele ore astrale, de catre
cel mai autorizat reprezentant al Societatii Civile, neangajat in politica.
Dar, S-A TACUT! A omis toata presa. Zeci de fericite prilejuri s-au
ratat, la televiziuni, radiouri, ziare. Se puteau realiza filme
convingatoare, aparand adevarul. Incepand usurel, macar cu ce rol imens are
SIMBOLUL in viata mea si a ta, a multimii tacute. Oare, s-a omis cu
metoda? Sau sa fie “inhibitii” oculte, comandate din
umbra vreunor scenarii? Ca, prea e de tot! Mai
deunazi, la comemorarea blestematului 30 decembrie 1947, iarasi nu s-a auzit
nici un cuvant, la fel ca de Ziua Nationala. Tacere! Sa ne fie
rusine ca organul corespunzator Marii Adunari Nationale nu a anulat
samavolnicul diktat stalinist – masurii dandu-i-se o denumire la fel de
perversa zicandu-i-se ABDICARE? Trebuie ca tinerii sa afle ca
asa a aparut Republica. Fortele interne trebuie orientate. Pentru conditiile
istorice si traditionale romanesti, eu, potrivind o fraza a lui Stalin
insusi, spun, ca peste Romania, forma de Republica s-a asezat exact
ca saua pe spinarea unei vaci de muls. In ultima
zi a anului 2000, presedintele Aliantei Civice, a judecat ultimii 11 ani
scursi, la mult ascultatul Radio BBC. Bine a subliniat fenomenul de
ingrijorare, de revenire la partid – stat PDSR (unic, singur
formand guvernul, cu Presedintele la Palatul Regal Cotroceni). Insa, desigur,
nici macar un cuvintel, nu a mentionat marele adevar dureros. ADEVARUL CARDINAL! Conchidea defetist:"Problema este nu daca ei ar
fi fost mai buni, ci, daca ar fi fost altii... Cei mai buni dintre
cine?" Iar ca o rezultanta a neimplicarii
elitelor, tocmai Doamna Profesoara Doina Cornea, ajunsese sa lanseze
asertiunea "raului celui mai mic", despre Domnul
Iliescu:"altul mai bun nu avem". Auzim orice alkambicare, din
gurile, intelectualilor nostri.Numai adevarul simplu, pe nume, precum este
cuvantul Regelui fara ocol, (si al altui martir, Corneliu Coposu), nu ni se
pune in fata. Dorim sa traim mai bine. In timpul Regatului, leul
romanesc devenise valuta forte, la pariate cu dolarul (1938). Iar acum cand
scriu aceste insemnari (05.01.2001 orele 21:00) aud intamplator, la Radio
Romania, glasul unei artiste, Alla Baianova, spunand, dupa turnee prin
continente, ca, pe atunci, in Regatul Romania viata era extraordinar de
frumoasa, o incantare. A ales Romania de atunci. Stim ca niciodata Republica
Romania nu a facut parte din Europa, ci numai din Imperiul Raului. Urgent, nu
alternativa; Solutie UNICA: De a iesi din dezastru si disperare prin optiune
regalista; restaurarera monarhiei constitutionale cu guvernare democratica.
Nimeni nu a suferit de foame in Regat, nici asa jaf, cu acte nu s-a pomenit.
Fortele interne, milioanele de inimi si de constiinte trebuie desteptate prin
adevarul simplu. Oare sa fim un popor sinucigas, ignorandu-ne si
asasinandu-ne masochis valorile, binefacatorii, ca sub un blestem, prea
psihanalizabil!? N-ar fi de mirare, ci o consecinta a celor peste 50 de ani
de brain-storming sub comunismul fatis or travestit sine die. M-am disociat
de patura inteligentei de pe langa GDS, APADOR-CH. Adesea, pe multi carturari
de elita, nu ii simt sincer framantati de tragismul semenului, neiubindu-l
christic. Numai vad in ei omul cu frumusetea morala. Nici astazi, in ceasul
al 12-lea nu vor sa procedeze precum sfintii apostoli facand misionarismul,
pana la revenirea tarii in firesc si legitimitate, la forma de stat – REGAT –
stat cu care se mandrea Europa bogata si stabila. Regat uzurpat de buretele
bolsevic, ignorand vestita Constitutie a lui Ferdinand 1923. Pentru urechile unor profitori oportunisti as putea
sa vadimizez si eu, daca acesta ar fi un “pamflet”, despre raul cel mic, pe
care l-am votat din culpa ori nestiinta, nefiind votul censitar: “cine mai
crede in divortul lui Ilescu de Iliescu?” Dar, indiferent, noi avem un rege Uns de Patriarhul
Biserici Ortodoxe Romane. Este Simbolul Suveran care va focaliza energiile
concetatenilor spre a numai dormita in deruta, in saracie, in lehamite,
instabilitate, si mai ales, in disperare. Nu e indolenta mamaligii. Ei,
romanii, nu sunt niste “inadecvati”. S-ar jena cineva sa mai gandeasca;
minunata tara, pacat numai ca e locuita. Ei nu isi merita soarta, deoarece
carturarii, pe care iau facut carturari, si elitele mediatizate “vipurile” nu
i-au invatat clipa de clipa adevarul; simplu, dar fundamental, cu rol
determinant. A stiut bine dictatorul Franco ce si, iata inflorirea Spaniei,
s-a vazut ce stralucita olimpiada a fost in stare sa organizeze, cu costuri
exorbitante, dupa numai 15 ani de monarhie, sub Regele Don Juan Carlos;
rudenia Majestatii Lor Regele Mihai I de Romania si Regina Ana de Romania
spita de Burbon – Parma. Biserica ne invata ca Raul nu exista, ca realitate
ontological. Raul este opera creatorului Ceresc. Numai absenta Binelui il
face sa-si vare coada, in golul creat de acesta absenta. Nu sunt un romantic
utopic cand gandesc ca poporul roman este bun. El poate (putea) fi desteptat,
- sa nu zic dezmeticit de catre invatatii lui, acestia trebuind sa faca
opinie cu responsabilitatea si sacrificii, ca modelul Eminescu, jerfit la
“Timpul” … Identice vremuri ticalosite… Invocand regatul prosper, Romanul, nu ar da cu
piciorul Binelui! Ar izbucni, in extremis, spre o actiune simetrica loviturii
de stat din 1947. Totul s-a schimbat spre Binele Divin, in Romania, - Gradina
Maicii Domnului! Semneaza cu responsabilitate, ca in fata unui
tribunal penal, la Bucuresti, in 05 ianuarie 2001 Ioan Crisan
|