PASIUNEA REGELUI MIHAI
Puteti sa ne vorbiti despre viata
Dumnevoastra?
E putin cam lunga!
Ati devenit Rege de foarte tanar?
In 1927, aveam 6 ani. Este o perioada
putin tulbure, nu am multe amintiri. Din contra, imi aduc aminte ca
aveam
deja pasiunea pentru automobile si pentru mecanica. Mi-e rusine sa spun dar am
inceput sa conduc
automobilul
de la varsta de 6 ani. Mergem pe atunci cu o masina electrica. Am trecut destul
de repede apoi la
adevaratele
automobile. Stateam pe genunchii soferului. Totul se petrecea in parcul
palatului ce apartinea bunicii
mele.
Aflat la Bucuresti, aceasta a devenit mai tarziu resedinta de presedinte.
Ce marca era acesta masina pe care o
conduceati de pe genunchii soferului?
O adevarata desfatare: era un Rolls-Roys
Silver Ghost!
Automobilul a fost o pasiune de familie?
Nu pot sti cum a aparut ea. Dar ce stiu
sigur este ca unchiul meu Nicolae participa la raliuri iar ca tatal
meu
conducea si el.
Si cum s-a dezvoltat apoi acesta
pasiune?
Tatal meu a revenit in tara in 1930. El
a infiintat o scoala speciala, care regrupa copii veniti din toate
partile
tarii. Imi placeau mult orele de tehnica. Din pacate, invatamantul tehnic nu
era prea aprofundat. O ora pe
saptamana,
un ofiter, inginer de aviatie venea sa ne vorbeasca de motoare, de modul lor de
functionare, de
reglajele
lor tehnice. Dar era prea putin. Iar ore practice nu aveam. Cred totusi ca am
asimilat bine cunostrintele
predate
atunci.
Aveti deci o pregatire tehnica speciala
pentru automobile?
Nu, am invatat totul singur. Trebuie sa
spun ca tatal meu nu a apreciat foarte mult pasiunea mea. Ma
distram
tot timpul demontand si montand rotile, fara ca cineva sa stie sau sa ma vada.
Eram curios sa vad cum
sunt
facute si cum functioneaza. Mai umblam si pe la motor, fara sa inteleg insa mare
lucru. Soferul imi explica
anumite
lucruri, el era de fapt mecanic auto.
Si nu s-a intamplat sa gresiti ceva cand
demontati motoarele?
Nu, asta s-a intamplat mai tarziu.
V-ati gandit vreodata sa participati la
cursele de automobile?
Modul cum conduceam pe soselele, prin anii `30 mai cu seama
dupa ce tatal meu a plecat din nou, era
aproape
o competitie. Cred ca stiti ca pe vremea aceea la noi, circulatia era destul de
rara. Aveam o resedinta de
vara
la Sinaia, la aproape 130 km distanta de Bucuresti. Atasatul militar italian
avea o Alfa Romeo 2600, un
model
si mai rar ca 2500. A venit odata in audienta si cand l-am vazut coborand din
aceasta masina, l-am rugat sa
mi-o
imprumute. Si atunci am facut primul meu raliu: am facut drumul dus-intors
Bucuresti-Sinaia in 2 ore si 5
minute!
Pe portiunile drepte de sosele vedeam acul vitezometrului depasind 180.
Recordul in Romania , pe pista
inchisa
era de 180 km/ora!.
Sunteti nascut la Sinaia. Cunoasteti
deci bine drumul?
Il faceam destul de des iar piciorul meu
drept era destul de greu!
A ramas tot asa de greu?
Nu m-am oprit niciodata. Cand circul
prin Romania, eu conduc intotdeauna.
Asa cum s-a intamplat in timpul celui de
al II-lea Razboi Mondial?
Pe acel timp aveam un Mercedes
tout-terain pe care il cumparasem in 1938. Intro buna zi un ofiter roman
a
adus de pe frontul rusesc un Jeep. Nu mai vazusem asa ceva pana atunci.
De aici s-a nascut pasiunea
dumneavoastra?
Cand am prins volanul, am uitat de toate
grijile. Nu exista comparatie. Am mai achizitionat inca doua sau
trei,
le-am refacut motoarele.
Cu ce se deosebeste un Jeep de o masina
normala?
Este greu de explicat asta oamenilor
care n-au avut ocazia sa conduca asa ceva. Jeep-urile din ziua de
astazi
nu mai sunt acelasi lucru cu cele de atunci. Tehnica a evoluat mult dar le
lipseste “caracterul”. Cu un Jeep
poti
sa abandonezi soselele traditionle, poti sa mergi pe oriunde. Este un fel de
libertate in paralel cu pasiunea
pentru
automobil m-am lansat si in aviatie. Si aviatia apartinea aceleasi pasiuni.
Unii gasesc asta ciudat dar eu
zburam
de doua sau trei ori pe saptamana. Pentru a ma relaxa!
Cu Jeep-urile de asemenea va relaxati?
Aveam o proprietate in Transilvania, era
un teren ideal pentru Jeep-uri. Doar paduri si coline, fara
drumuri,
fara nimic. Era grozav.
Ce s-a intamplat in anul 1947?
Pentru a rezuma, eu m-am opus din 1945
pana in 1947, la “comunizarea” tarii in timp ce armata rusa se
afla
peste tot. Desigur ca acest lucru a enervat Moscova. In asemenea masura in cat
Stalin a decis ca asa ceva nu
mai
poate continua. Si au hotarat deci sa suprime monarhia.
In timp ce de fapt luptati sa restituiti
independenta Romaniei?
Schimbarea politica s-a petrecut in 24
de ore. Armata romana a facut singura prizonieri 50.000 de soldati
nemti.
Rusii n-au eliberat nimic, noi, romanii am eliberat tara noastra.
Aceasta perioada este departe acum de
dumneavoastra?
A nu, deloc, ea este foarte prezenta. Am
fost victima unui santaj de cea mai murdara natura. Mi s-a spus ca
daca
nu semnez (abdicarea), vor fi impuscati 1000 de studenti care manifestasera in
favoarea monarhiei.
Ati parasit Romania pentru a ajunge in
Elvetia. Ati ramas tot timpul?
Nu, faceam naveta intre casa mamei mele,
la Florenta si cea a soacrei mele, la Copenhaga. Am trait apoi
patru
ani si jumatate in Anglia si apoi ne-am instalat la Versoix. Asta intampla in
1956 si lucram pentru o firma
americana
la Cointrin.
Astazi cate automobile aveti?
Am cinci Jeep-uri in stare de
functionare, dintre care trei le-am reparat eu singur. O reparatie dureaza
intre
opt luni pana la un an, ceva mai mult acum. Descopar caroserii n prea scumpe si
le refac eu singur, mai
putin
alezajul motoarelor. Merg in fiecare an la intalnirile Clubului American-
sectiunea Italia. Profit astfel
pentru
a vizita un imens depozit la Bolonia. Sunt lasat sa ma plimb peste tot.
Si faimosul Jeep al generalului Patton?
Sotia mea l-a primit de la unul din
verii mei din Luxemburg. De fapt nu este masina generalului Patton ci
un
cadou al generalului facut Printului Philippe de Luxemburg. Eu insumi am fost
la Luxmburg ca sa il aduc, in
1969.
Mi-au trebuit cinci litri de ulei pentru a face cu bine tot drumul, dar am un
alt Jeep care mie drag. El vine
din
Romania are o valoare sentimentala. Si este ata de leger! Mai am de asemenea un
Bantam, el este cel care a
inventat
Jeep-ul, nu Willys, specialistii stiu asta. Acest Bantam din afara seriei
dateaza din 1941. L-am gasit in
America,
nu sunt decat 35 in toata lumea.
Circulati cu aceste Jeep-uri?
Vara, cand este foarte cald. Mai fac
cinci iesiri pe an cu Clubul Romand de masini militare. Dar in Elvetia
sunt
din ce in ce mai multe restrictii. Nu te poti plimba pe unde vrei,
proprietarilor nu le place acest lucru. Iar
autorizatiile
sunt greu de obtinut.
Cum este viata dumnevoastra la Versoix?
Inainte, era mai linistita, puteam lucra
la Jeep-urile mele, da, dupa schimbarile din Romania, nu mai am
prea
mult timp pentru mecanica. Primesc tot timpul scrisori.
“Acum, tinerii vor sa stie tot…”
Cum ati trait regimul Ceausescu?
Era trist. Occidentul a pus covor in
fata tuturor acestor oameni. Au inteles in sfarsit, dar nu au recunoscut
niciodata
ca aveam dreptate.
Cand v-ati intors in tara dumneavoastra?
In 1997, mi-au restituit pasaportul si
am plecat imediat.
O vizita oficiala?
Sa-i spunem recunoscuta.
Cum au reactionat romanii?
Strazile erau pline de lume: acelasi
lucru si la sate. Romanii n-au tocmai uitat…
Erau aceleasi imagini?
Nu, fiindca in 50 de ani multe lucruri
s-au schimbat. Mentalitatile mai cu seama si nu intotdeauna in
sensul
bun. A existat o forta enorma in aceasta tara – comunismul. In Romania surubul
a fost mai strans ca
oriunde,
pentru ca suntem de origine latina.
V-ati intors de mai multe ori?
De cinci sau sase ori in 1997, tot asa
in 1998, ceva mai putin in 1999. Acum nu mai sunt probleme de
intrare
si probabil voi pleca din nou de Paste.
Tara merge pe drumul bun?
Din punct de vedere economic, deloc.
Sunt copii care mor de foame.
V-ati gandit la reintoarcerea definitiva?
Asteptam mereu, speram. Nu pentru mine
ci pentru tara mea. Strabunicul meu Carol a venit in tara in
1866.
Si el a gasit o situatie, pe care am pute-o numi “balcanica”, a fost obligat sa
impuna reforme. In 40 de ani
de
domnie el a modernizat tara. Bunicul meu a realizat marea unire a tuturor
provinciilor romanesti in 1918.
S-au
facut oricum multe lucruri bune. In timp ce, cei 50 de ani de comunism au
distrus totul. Insusi istoria
noastra
n-a mai fost predata la scoala. Acum, tinerii vor totul sa stie.
Comunitatea internationala va sustine?
Verbal da, daca vreti dar asta-i totul.
Cum vedeti Dumnevoastra Elvetia?
Este incomparabila cu celelalte tari
europene. Ea beneficiaza de un sistem politic unic, multumita unei
anumite
educatii cetatenesti, care dateaza de prin anul 1200…
Monarhia ar putea sa renasca fara
Dumneavostra?
As dori ca fiica mea sa continue dupa
mine. Dar pentru asta ar trebui schimbata Constitutia. Asa cum au
facut-o
belgienii, grecii si scandinavii…P.Th.
Preluat din pagina de internet
U.P.R.M.
Franta