“... NU-I TEMNIŢĂ SĂ NEÂNSPĂIMÂNTE...”

15 Mai ZIUA DEŢINUTULUI POLITIC ROMÂN !

1948 - ANUL DECLANŞĂRII ARESTĂRILOR ÎN MASĂ

 

Anul 1948 reprezintă în istoria tristă de peste 50 de ani a poporului român, momentul declanşării arestărilor în masă. Acestea au fost minuţios pregătite încă din 1947 prin decapitarea PNŢ-ului şi abolirea monarhiei. Sosise momentul ca planurile elaborate la Moscova să fie pusă în aplicare, cu atât mai mult cu cât în ţară fuseseră implantaţi pionii ce urmau să execute hotărârile Kremlinului. Operaţiunea purta denumirea de cod “GAYANEH”, denumire data de Stalin si încredintata generalului Gh. Pintilie, pe numele real Pantelimon Bodnareko zis si Pantiusa, cetatean sovietic.

Evenimentele mai importante ale acestui an încep cronologic prin înlăturarea de la conducerea Ministerului de Justiţie a lui Lucreţiu Pătrăşcanu în februarie 1948, urmată de arestarea lui, în aprilie. În Martie, Ministerul de interne face o analiză minuţioasă privind “Aprecierea situaţiei problemelor ce interesează siguranţa statului în legătură cu alegerile pentru Marea Adunare Constituantă şi măsurile ce se impun a fi luate”. În acest raport sunt prezentate analize privind: Problema legionară; Organizaţii subversive; Biserica; Sectele religioase; Partidele politice; Elementele din fostul PNŢ.

În cadrul acestor măsuri, în noaptea de 25/26 martie sunt arestaţi: Rene Canciov şi Henrieta Livezeanu-Bontică, în locul soţului Radu Livezeanu, dispărut. Sunt daţi în urmărire alţi membri ai organizaţiei “Rezistenţa Spirituală” (Bontică) printre care: Istrate Micescu, Gh. Cantacuzino, Ion Bujoi şi alţii.

Încă din luna Aprilie, Siguranţa Statului îşi începe verificarea cadrelor pe care se poate baza în acţiunile ce vor urma, desigur, cadre de conducere. Cartea Albă a Securităţii, Vol. I, prezintă câteva caracteristici ale unor persoane care vor deveni elemente de bază în conducerea acţiunilor teroriste din anchete şi mai apoi din penitenciare. Găsim caracterizarea câtorva persoane de tristă amintire: Dulgheru Mişu alias Dulberger, Nicolschi Alexandru alias Grumberg, Bogacenco Vasile, Solyom Ioan, Czeller Ludvic, Briceag Nicolae, Ştrul Mauriciu, Sepeanu Tudor, Crăciun Gheorghe, Birtaş Gavril, Mazuru Vladimir, Gluvacov Andrei. Toţi sunt prezentaţi ca oameni pe care se poate baza sistemul represiv, având toţi studii între 3-4 clase de liceu sau şcoli profesionale.

La începutul lunii mai sunt arestaţi Constantin Titel Petrescu şi Adrian Dumitru, preşedintele şi respectiv secretarul general al Partidului Socialist Democrat Independent. În aceeaşi perioadă este arestat inginerul Cezar Popescu, directorul general al Societăţii “Distribuţia” (DECO de mai târziu) pe care l-am găsit la S.S.I. în Calea Plevnei, neanchetat de la arestare.

La data de 13 Mai 1948, Ministerul de Interne dă ordinul de Operaţie Nr.5, privind arestarea legionarilor. Conform sursei Pacepa, în noaptea de 14-15 mai sunt arestaţi 15.000 de membri ai Mişcării Legionare.

 

ORDINUL DE OPERAŢIE NR. 5, DIN 13 MAI 1948

În baza ordinului Direcţiunii Generale a Siguranţei Statului, se dispun următoarele:

1. Arestarea legionarilor reîntorşi din Germania după 23 August 1944 şi a celor ce trăiau ascunşi şi s-au legalizat în urma ordinului din 10 Decembrie 1945.

2. Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în fostul PNŢ, PNL şi PSDI, după 23 August 1944 şi au avut de la această dată şi până astăzi, o activitate ostilă regimului democrat.

3. Arestarea legionarilor care, constituiţi în organizaţii, au fost descoperiţi după 6 Martie 1945, trimişi în cercetări şi puşi în libertate în Decembrie 1945, în baza Ordinului Ministerului Afacerilor Interne.

4. Arestarea persoanelor identificate ca activişti în organizaţiile legionare.

 

MODUL DE EXECUŢIE

Pe baza evidenţei avute, se vor constitui tabele cu persoanele ce urmează a fi arestate, stabilind domiciliul persoanelor, al rudelor şi cunoscuţilor. Echipa formată din trei persoane, şeful ei va fi de la Siguranţă. Şeful echipei va primi plicul închis numai în momentul plecării la operaţie, neavând voie de a-l deschide înainte de plecare. Cu o oră înainte de plecare, se vor convoca şefii echipelor şi se vor instrui cum să pătrundă în imobil; cum se face percheziţia; cum se face când nu-l găseşti (capcane şi ţinerea pe loc a celor din casă şi interogarea pe loc spre a afla unde este cel cunoscut). La ieşire se va lăsa după ridicare un post fix ce stă înăuntru, într-un loc să vadă mereu afară; cei ce vin se reţin şi ei, până se termină operaţiunile. Personalul convocat va sta în localul Siguranţei, până ce se termină operaţiunile. La telefon nu vorbeşte nimeni. Personalul poliţienesc, la oraş; jandarmii la ţară; maşini: jeepul prefecturii, jandarmi, primărie.

 

MĂSURI DUPĂ OPERAŢIUNE

1. Arestaţii din organizaţii imediat cercetaţi spre a stabili şi aresta legăturile. Cei ce nu fac parte din organizaţii, dacă nu trebuie cercetaţi, vor fi imediat transportaţi la penitenciarul judeţean şi în arest propriu, până la noi dispoziţii.

2. Paza exterioară se va întări cu jandarmi.

3. Acţiunea informativă se va intensifica, spre a cunoaşte starea de spirit a populaţiei. Identificarea altor elemente.

4. Măsuri de pază la instituţii mai importante: prefectură, poştă, telefoane. Operaţiunea începe în  noaptea de 14-15 Mai 1948, la ora 2.

 

RAPOARTE

În ziua de 15 ora 8; în ziua de 15 ora 12; în ziua de 16 Mai a.c. raport la termen, amănunţit, unde se vor spune şi greutăţi. Operaţiunea a avut la bază şi Darea de seamă din 10 Februarie 1948 privind situaţia Mişcării Legionare la data de 23 August 1945 când conform statisticii de atunci, pe teritoriul ţării se aflau 32.000 legionari identificaţi.

La 24 Mai are loc un proces împotriva unui grup de 6 industriaşi în frunte cu Anton Dumitru şi Radu Xenopol.

Pe 19 Iunie, Pantiuşa organizează un proces în care sunt implicate 12 persoane în frunte cu Spiru Blănaru, comandantul militar Petre Domoşeanu şi Aurel Vernichescu (sursa Pacepa). În acest timp la Ministerul de Interne unde mai târziu şi-a stabilit sediul c.c. al pcr., îşi făcea cu prisosinţă datoria de călău, vestitul Brânzaru, fost şofer în Obor, o gorilă de cca. 120 kg. De ale cărui “servicii”am beneficiat şi în Iulie 1955, tot la Ministerul de Interne, când într-o noapte am fost bătut la tălpi cu o ţeavă de locomotivă de 2 metri, Brânzaru alternând cu un colonel de Securitate în uniformă, al cărui nume nu l-am cunoscut niciodată.

La 20 Mai 1948 sunt arestaţi trei mii ofiţeri ai Armatei Române, apoi urmează un eşalon de două mii membri ai PNŢ şi PNL, acestea constituind începutul exterminării fizice a armatei române şi a simpatizanţilor Occidentului (sursa Pacepa).

În noaptea de 19 August 1948, comuniştii înfiltraţi în SSI (Serviciul Special de Informaţii) sub conducerea lui Pintilie (Pantiuşa) şi Emil Bodnăraş au arestat aproximativ o mie de ofiţeri ai SSI-ului. Zece zile mai târziu “noul SSI” al lui Bodnăraş încadrat exclusiv cu comunişti a arestat peste 1.000 de ofiţeri din Siguranţa Statului. Pentru toţi aceştia s-a creat închisoarea Făgăraş.

La 30August 1948, Decretul 221 consemnează înfiinţarea şi organizarea “DIREC?IUNII GENERALE A SECURIT??II POPORULUI” având ca îndatoriri “Ap?rarea cuceririlor democratice ?i asigurarea securit??ii republicii populare române, contra uneltirilor du?manilor din interior”. Merit? subliniat faptul c? la articolul 7 al acestui Decret se consemneaz? c? “Angajarea, efectuarea, justificarea ?i verificarea cheltuielilor din bugetul Direc?iunii Securit??ii Poporului, se fac prin derogare de la Legea Contabilit??ii Publice, conform dispozi?iunilor din Legea fondului pentru cheltuielile în interese superioare de stat”. Se d? astfel mân? liber? a se cheltui sume uria?e, fabuloase, pentru oprimarea întregii na?iuni prin sute de mii de arest?ri ?i mii de procese, sume ce nu trebuie justificate nici controlate decât de cei care dictau, terorizarea ?i urm?rirea ultimului cet??ean al ??rii.

Marea majoritate a conducerii Securităţii era formată din ofiţeri de informaţii sovietici acoperiţi. Pintilie (Pantiuşa) având grad de general este numit Şef al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, adjuncţii săi fiind Alexandru Nicolschi (născut Grunberg) şi Gh. Mazuru. În cadrul Securităţii, Moscova a dotat numeroşi ofiţeri cu acte de identitate contrafăcute, prezentându-i ca Români, deşi vorbeau o românească dubioasă.

În afara cadrelor sale acoperite, mai exista în Securitate o altă categorie de ofiţeri care nu ascundeau faptul că erau cetăţeni sovietici şi ofiţeri ai poliţiei politice sovietice, purtând titlul de “consilieri operativi”. Pe vremea aceea regula era ca fiecare direcţie centrală şi regională a Securităţii să aibă cel puţin doi consilieri sovietici, însărcinaţi să “traseze linia” de activitate a fiecărei unităţi de Securitate. În mod practic, consilierii sovietici conduceau activitatea Securităţii (sursa Pacepa).

Menţionez că după primele 10 zile de anchetă la SSI, în Calea Plevnei, într-o noapte a venit - în timp ce eram anchetat - un bărbat înalt, uscăţiv, cu părul tuns scurt “tip boxeur” care vorbea prost româneşte şi se numea Serghie. Acesta mi-a spus: “Noi avem dovezi care aducem la dumneata. Pentru ce nu aveam dovezi nu facem nimic, dar când dumneata nu recunoşti cu dovezi, noi deznodăm până recunoaşte”, şi s-au ţinut de cuvânt.

În Octombrie 1948 are loc primul proces al acestui an denumit: “Procesul Marii Trădări Naţionale”. În acest proces, căruia comuniştii i-au dat o mare amploare au fost implicate persoane care nici nu s-au cunoscut între ei, dar fiecare în poziţia lui s-a opus comunismului. Iată numele principalilor acuzaţi aflaţi în boxă: ALEXANDRU POPP, ION BUJOIU, prof. GHEORGHE MANU, MAX AUSCHNIT, NICOLAE MĂRGINEANU, DIMITRIE GHEORGHIU, ALEXANDRU BALŞ, HORIA MĂCELARU, GHEORGHE BONTICĂ, NICOLAE PĂTRAŞCU, EUGEN TEODORESCU, NISTOR CHIOREANU.

La 1 Decembrie este interzisă Biserica Greco-Catolică şi este arestată ierarhia ei, vizată încă de mult, de către Siguranţă şi urmărită în cele mai mici amănunte în relaţiile ei cu Vaticanul.

Istoria unui neam este în mare măsură răspunsul pe care acesta îl dă provocatorilor mediului înconjurător. Dacă un astfel de răspuns nu există, identitatea naţională s-a pierdut.

La o jumătate de veac de la acele timpuri, monografia generaţiei tinere - studenţi şi elevi - care a fost supusă unei decapitări, asemenea celei aplicate întregului spectru politico-religios-cultural-naţional al epocii, este puţin cunoscută.

O generaţie nu este numai o vârstă biologică, ci este o stare de spirit caracteristică prin răspunsurile date problemelor cu care se confruntă.Apreciem că “GENERAŢIA 1948” şi-a adus aportul la frământările cruciale ale acelor timpuri, reacţionând organizat în grupuri politice sau în afara lor, sub diverse forme individuale sau de “nuclee organizate”.

Tineri şi mai puţin tineri, de la elevi de liceu şi studenţi, la cei cu răspunderi familiale, purtând greul războiului anticomunist cât şi cel al recuperării Ardealului de Nord, toţi aceşti membri ai generaţiei noastre s-au confruntat cu atentatul la fiinţarea istorică şi geografică a poporului român. Ei au trebuit să răspundă la încercarea de a li se falsifica spiritualitatea şi cultura prin desfiinţarea instituţiilor de bază ale societăţii şi ruperea unei istorii bimilenare. Totul era atacat. În faţa acestui cataclism, cunoscând anticipat consecinţele lui, s-a ridicat ca un zid de apărare şi “GENERAŢIA DE LA 1948” această generaţie nu a fost o generaţie “anti”,  ci una de apărare, o “generaţie scut”. Afirmăm că a aparţinut Neamului Românesc, pentru că nu i-a trădat aspiraţiile şi i-a onorat valorile cu manifestări proprii patrimoniului său spiritual şi biologic. Concepţia de viaţă a fost cea constatată de-a lungul veacurilor de voievozi şi cărturari, având ca temelie creştinismul românesc relevat şi prin Generaţia de la 1922, reacţionând spontan  contra celor care atentau la legea şi tradiţiile noastre.

Generaţia 1948 a fost strivită nu numai la figurat, ci şi la propriu. Ş-a luat drumul muntelui ca de atâtea ori în vremuri de bejenie pentru Neamul Românesc, sau calea închisorilor. S-a apărat din munţi ceea ce comunismul ataca cu mare violenţă: satul românesc.

Coborâţi în iadul închisorilor, spiritul lor viu, inteligent, nu a pierit ci, fecund de vrăjmăşiile vieţii, s-a cristalizat, s-a rafinat.

Din promiscuitate, din brutalitate, din cea mai grea mizerie, din torturi, din atacarea cea mai abjectă a fiinţei umane, a germinat o puternică sensibilitate şi dorinţă de frumos, iar din plasa minciunii, dorinţa de apărare a adevărului cu preţul vieţii.

Când peste sufletele curate s-a aruncat mocirla şi veninul cel mai ucigător, rezultatul a fost răsărirea unei pleiade de zeci şi sute de poeţi.

Când se urla mai înfiorător decât urletul unei haite de lupi, din minţile şi sufletul celor schilodiţi răsăreau cântece de duioşie sau de îmbărbătare, melodii care uneori nici nu pomeneau de suferinţa sau rănile încă deschise, ci simpla nostalgie a iubirilor neîmplinite, de multe ori bucuria presupusei revederi cu cei dragi şi totul învăluit în implorarea Divinităţii care nu-i părăsise. Aşa au apărut chiar şi lucrări  cu caracter simfonic. Astfel s-a ajuns la convertirea suferinţei în creaţia GENERAŢIEI DE SACRIFICIU, epopee scrisă cu sânge.

Acum la vârsta senectuţii ei nu-şi doresc decât împlinirea idealurilor pe care le-au apărat cu preţul propriei vieţi: ridicarea unui neam şi a unei societăţi “cu frica lui Dumnezeu”,  având un fundament trainic în embrionul de bază al societăţii: FAMILIA!

Aceasta a fost “GENERAŢIA DE LA 1948”. Tinerii aceştia nu au fost mercenarii nimănui, n-au fost nici “revoluţionari de profesie”, nici nu au trăit o “modă”. Ei au fost robii unui crez. Învinsă vremelnic, “GENERAŢIA DE LA 1948” înscrie totuşi o filă de istorie eroică pe care, din păcate, contemporanii o ignoră, sau, în cel mai bun caz, o subliniază timid şi nesemnificativ.

Puţinii supravieţuitori ai ei trimit acest mesaj având conştiinţa datoriei împlinite.

 

Traian Popoescu

Supravieţuitor a 16 ani de detenţie - 15 Mai 1948 - 18 Aprilie 1964.

 

N.R. Traian Popescu a trecut şi prin iadul de la Piteşti, supravieţuind ca prin minune după cele îndurate acolo. Drept mulţumire că Dumnezeu l-a ajutat, a compus Poemul-Cantată “MÂNTUIREA”, difuzat pe posturile Radio şi Televiziune din Bucureşti.

 

Preluat din "Cuvântul Românesc" - Canada

 

 

 

Back