|
“4 MARTIE 1948” La finele anului 2000, la
editura Albatros a ieşit de sub tipar un volum de amintiri senate de
Jacques Vergotti: “Fără drept de înapoiere în ţară”.
Numele îmi era cunoscut din două împrejurări. Autorul este
absolvent al Şc. de Ofiţeri de Jandarmi (din care şi cel se
semnează aceste rânduri a făcut parte o scurtă perioadă
de timp) şi prin aceea că datorită unor calităţi
militare deosebite a fost desemnat drept unul din Ofiţerii de Ordonanţă
ai Majestăţii Sale Regelui Mihai I. - După actul mârşav
din 30 dec. 1947 când M.S. Regele a fost silit sa abdice prin amenintari si
santaj, Jacques Vergotti L-a însotit pe Rege în exilul impus de o banda de
uzurpatori care s-au instalat la putere prin mijloacele cunoscute. L-am cunoscut pe autor în
toamna anului 1945 la 8 nov. de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, ziua
onomastică a M.S. Regelui când am fost primiţi la Palatul
Elisabeta, foştii elevi din clasa specială a Marelui Voievod Mihai.
N-au putut participa la această revedere “întru amintiri” colegii Walter
Hetman şi I. Kovats (alţi doi colegi Dan Mavrus şi Ştefan
Popescu decedaseră în timpul şcolii). Am ţinut să dau un
semnal privind apariţia volumului de amintiri a lui J.V. pentru
bogăţia informaţiilor pe care le conţine “la prima
mână”, precum şi pentru publicarea unor documente fără de
care nu se va putea spune adevărul despre durerosul exil pe care M.S.
Regele Mihai îl trăieşte şi astăzi şi al exilului
românesc. Prima declaraţie pe care
o face M.S. Regele Mihai odată ajuns în Occident poartă data de
04.03.1948. respectând interdicţia Guvernului Federal al Elveţiei
de a nu face mărturisiri cu caracter politic, aflat la Londra, M.S.
Regele rupe tăcerea şi face declaraţia pe care o reproducem
aşa cum a apărut în volumul de amintiri a fostului Ofiţer de
Ordonanţă Jacques Vergotti atunci încă în anturajul
Suveranului. Unii comentatori au afirmat
că Suveranul ar fi amintit mult mai târziu despre şantajul la care
a fost supus (când a dat mai multe detalii) ameninţat fiindcă în
cazul în care nu va semna actul de abdicare va fi răspunzător de
vărsarea de sânge ce va urma, consecinţă a refuzului, în
limita de timp impusă. Am socotit ca fiind
necesară publicarea acestei declaraţii pentru cunoaşterea
adevărului în totalitatea lui şi mai ales că la data de 04.03.2001
s-au împlinit 52 de ani de la semnalul dat de M.S. Regele Mihai, pe care cei
care trebuiau să-l audă la acea dată, sufereau de surzenie
cronică. av. Ioan Gh. Jurchescu Declaratie
Declaraţia Majestăţii Sale Regele Mihai I al României la o conferinţă de presă
ţinută la Londra în 4 martie 1948 În acest moment nu mai este necesar
să insistăm asupra împrejurărilor şi cauzelor anumitor
evenimente politice. Motivele şi profundele schimbări politice
impuse statelor mici ale Europei de Est sunt deja pre-a bine cunoscute. Cât
priveşte România, vreau să mă folosesc de prima posibilitate
ce se oferă, a confirma personal faptele aşa cum s-au petrecut. În dimineaţa zilei de 30 decembrie
1947, Dl. Petru Groza şi Gheorghiu Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au
prezentat textul actului de abdicare, îndemnându-mă să-l semnez
imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal
după ce acesta a fost încercuit de detaşamente armate,
informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru
vărsarea de sânge ce va urma ca o consecinţă a
instrucţiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în
cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forţa
de un Guvern instalat şi menţinut la putere de o ţară
străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voinţa poporului
român. Acest Guvern a violat angajamentele
internaţionale care îl obligau să respecte libertăţile
politice ale poporului român, a falsificat alegerile ce i-a anihilat pe
liderii politici democraţi care se bucurau de încrederea Ţării. Îndepărtarea monarhiei constituie
un nou act de violenţă în politica de subjugare a României. În
aceste condiţii, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act
care mi-a fost impus. Cu neclintită credinţă în viitorul
nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a
munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este
legat inexorabil. LUMINAŢI-I şi, VOR FI!
Mă adresez elitelor,
intelectualilor de bună credinţă pe care îi mai are România. Apelez să-şi reia rolul,
misiunea lor de Pedagogi ai Neamului. Ţara se scufundă în
neimaginabila criză. Vizez primul plan, cel moral. Prea vizibil alterat! Alegerile din anul 2000 au readus în
frunte pe foştii activişti, fruntaşi p.c.r., autorii, începând
din 1945, ai catastrofei în care ne adâncim sub ochii tot mai
nedumeriţi, şi la fel de compătimitori ai Europei, ai întregii
lumi. Tatăl meu era meşteşugar
în lemnul Maramureşului nostru, colţ de rai în care vieţuim
din vremuri paleolitice, fără istorie cunoscută. El îmi
repeta: uită-te colo sus;
colţul chelit o fost pădure, tăiată de aist topor. Dar,
toporul nu ar fi fost în stare fără coadă. Şi bagă
bine în cap: nu-i bună coada care a slujit la alt topor. Nu e popor îndobitocit. Alegând, au intenţionat românii
să ne arate o suprarealitate, că nu vor să se despartă de
comunism? Am primit (în noaptea de 23 februarie 2001) un e-mail de la UNION POUR LE ROI MICHEL, Paris.
Domnul Alexandru Ioan BOGDAN are curajul să spună chiar pe nume,
fără eufemisme, că voturile le-a dat populaţia, care nu a
ştiut ce face. Citez: “un popor îndobitocit de un sistem de
propagandă şi teroare timp de 50 de ani, strivit sub populismul
şi demagogia unui aşa-zis socialism”. Coşmar mai
înfricoşător nu se putea imagina. Răspunderea o are intelectualitatea Nu mai suntem în proletcultismul anilor
când, mai mulţi miniştri ai guvernului care I-a fost impus
Majestăţii Sale regele Mihai I, în 1945, abia dacă aveau 4
clase primare Atunci, bietul intelectual era batjocorit, spre distrugere.
Întregul rău a fost comis nu de străini, ci de români de-ai
noştri, cozile de topor ale sovietizanţilor sosiţi în
furgoanele ocupanţilor de peste Nistru. Prea neciopliţi atunci.
Astăzi, după Revolta spontană din 16 decembrie 1989,
furată la 22 dec., cărturarului i s-a redat posibilitatea de a
accede la demnitatea şi răspunderea subiacentă, pentru a
îndrepta lucrurile. Însă, în majoritate, intelectualii mediatizaţi
s-au cam “adaptat la realitate”, din meschine interese personale,
punând la spate răspunderea ce le revenea. Şi gregari, s-au dovedit
prompţi la acţiuni negative, punitive, nu la, bunăoară,
convingerea - din timp util - să candideze numai unul din cei trei:
Isărescu, Frunda ori Stolojan. Doamne, avea o Misiune Sfântă,
Restauratoare de Ţară! Începând cu acţiuni privind
îndreptarea primei şi a celei mai
păgubitoare nelegiuiri; readucerea pe Tronul României a Suveranului
izgonit de k.g.b-işti. Întâia ei datorie: pe orice cale, şi pe
toate căile. Să explice în toată Ţara, tuturor
nivelurilor societăţii, ADEVĂRUL
ISTORIC despre Monarhie şi Rege! Avantajele, interesele
cetăţenilor, prosperitatea, stabilitatea. Generaţiilor de sub
65 de ani li se smintiseră conştiinţele, prin istoria lui
Roller etc. Însă, pe intelectualul “adaptat” nu l-a durut nici
involuţia care a urmat, firesc,
după acel 1989 deturnat. Complicitatea şi coruperea i-au fost
facile în contextul real, în care capra e împăcată cu varza, de
trecere se bucură ambiguul “merge şi aşa”, iar loc de întoarcere se găseşte
berechet. Cine poate realiza ceva nou cu oameni
vechi? Trăim o restauraţie a ceea ce a fost înainte de 1989,
perpetuarea vechiului regim comunist, altfel coafat; evident, fără
cultul personalităţii deşănţate. Măşti
rafinate, noii activişti fiind, cu cât mai şcoliţi, cu atât
mai perverşi. Iar Rusia (orientul asiatic, China) începe să ne devină
o direcţie prioritară. Mulţi spun că la Casa poporului
este DUMA... Adevărat că de 11 ani am
pierdut mari valori: Coposu,
Ţuţea, Raţiu, Ioan Alexandru, Mircea Ciobanu, Ioan Petru
Culianu... Dar, mai există personalităţi valoroase care
suferă pentru că am ajuns turmă mică, amărâtă,
potrivit ideii biblice: Alunga-voi
Păstorul şi se vor rătăci oile sale. Se află
printre noi, destul de întristată , Doamna Prof. Doina Cornea, profund
regalistă, în casa Căreia am avut cinstea de a pune la cale
idealuri absolut copilăreşti, - înainte, prin puritatea lor;
văzute cu ochii umeziţi de azi. Mare devotament mă leagă
şi de Domnia Sa Domnul Academician Alexandru Paleologu, de când era subalternul
lui Marin Preda. Apoi, există luminaţii Dan A. Lăzărescu, Acad. Const. Bălăceanu-Stolnici,
acad. Şerban Papacostea. De asemenea: Ana Blandiana, Ştefan
Dumitrescu, Emil Hurezeanu, Dan Petrescu, Andrei Pippidi, Tia
Şerbănescu, H.R. Patapievici, Ilie Şerbănescu, Gabriel
Liiceanu, Mihai Creangă, Andrei Marga, Victor Ciorbea, Şerban
Milcoveanu, Sorin Alexandrescu, Vartan Arachelian, Lucia Hossu-Loghin, Andrei
Iustin - Hossu, George Borcescu, Valentin Hossu Loghin, Marilena Rotaru,
Victor Rebenciuc, Ion Caramitru, Simina Mezincescu. Valentin Stan... Dar
şi nume mai puţin mediatizate, precum Vasile Şomcutean,
Dumitru Ionescu, Alexandru Cărăuşu, Constantin Dinea, Nicolae
Dărăbanţ, Petru Gurban, Constantin Nichifor, Dumitru
Spătaru... În realitate, aş putea numi milioane de
regalişti sinceri. Ei există, însă în urma păguboasei
perioade de după 1996 şi-au pierdut speranţele. În fapt, s-a
şi aşezat un soi de atmosferă inhibantă. Problema
Monarhiei Constituţionale a devenit TABU
. Se simte o teamă tensionată, neîncrederea. Ar dori ei,
toţi, dar castanele să fie scoase din foc cu mâinile altora.
Iată ce mi-a spus Acad. Paleologu, Marele maestru al Marei Loje
Naţionale Române. Derulez banda din 06 iunie 1999 (regimul
înfricoşatului Constantinescu), redând numai ultimul punct: Întrebarea lui Ioan Crişan: Dar..., pe Majestatea Sa, Suveranul legitim,
- de jure şi de inima - când ni-L aduce Ţi? Răspunsul academicianului Alexandru Paleologu: Aaaa, ... aici nu mai ... E re... E re-gre-ta-bil. Nu mai depinde de
noi! Crişan: Dar de cine? Acad. Paleologu: Depinde, dragul meu, de unii care s-au folosit de El şi, acum NU LE MAI PASĂ! Pe noi, cei mulţi continuând
să ne doară în miezul inimii! Un summit M.S. Regele Mihai I al Tuturor
Românilor - Premierul de azi al României ? Se vehiculează prin vest, chiar la
New York, posibilitatea unei întâlniri (prin mai 2001) între aceste
personalităţi cu Atribute incompatibile, în scopul recunoaşterii de facto a Monarhiei
Constituţionale, pe calea paşnică şi elegantă.
Eu aş merge mai departe cu fantezia, încă înainte de erodarea
totală a imaginii PDSR. Aş propune Preşedintelui Iliescu un
viraj politic şi mai spectacular. Ca să rămână luminos în
Istorie, ar trebui să-şi amintească de Fapta Generalului
Franco. Tot este Creştin botezat şi practicant; să se lepede
de Sine, într-u Christos Iisus; adio ambiţii egolatre, de Cezar
uzurpator; “Vanitas vanitatum et omnia
vanitas” Toţi suntem repede pieritori, aici. O nouă
Constituantă şi, întru
Christos, în mod Solemn, Eroic, cu Jertfă
nesângeroasă şi Iubire Christică - să predea Tronul
răpit banditeşte în 1947. Ar fi cea mai Înaltă Demnitate cu
care I s-ar Înnobila Memoria
Eternă! Imediat, NATO, Europa s-ar sensibiliza, despovărate de îndoieli. Eu încă mai am Credinţa în
Miracole Sfinte şi Speranţa către Bine, prin Sleva prea Puternicului Dumnezeu! Drd. Ing. Ioan CRIŞAN (Bucureşti, 07 martie 2001) |