DIPLOMATIA TEZAURULUI

Comorile sunt intotdeauna fascinante, iar povestea tradatorului care i-a spus imparatului Traian ca tezaurul dac se gasea ascuns sub albia unui riu mai dezmorteste atentia cititorului.

Daca este sa acordam incredere lui Jerome Carcopino, istoric reputat al antichitatii, comoara Dacilor invinsi, constind in 165 tone de aur(la care se adaugau 331 de tone de argint) a fost transportata la Roma si a servit la redresarea substantiala a finantelor statului. Inparatul roman a putut sa acorde populatiei imperiului scutirea de impozite pe anul 107, sa organizeze serbari timp de 123 de zile, la care au luat parte 10.000 de gladiatori si 11.000 de fiare salbatice aduse din Nordul Africii, sa construiasca – folosind si munca celor 50.000 de prizonieri deci – fortificatii, forumul care-i poarta numele, monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi,terminat in 109,si sa pregateasca expeditia impotriva Partilor.Este de banuit ca unul din obiectivele atacului roman asupra Daciei sa fi fost capturarea tezaurului dac. Minele de aur din Muntii Apuseni erau vestite in antichitate inca din cele mai vechi timpuri, descoperindu-se in vremea noastra aurul din Dacia, de o culoare roscata, in Egipt si in echipamentul razboinicilor de la Troia.

Teritoriul tarii noastre a continuat sa fie interesant pentru invadatori, ca sursa de bunuri de tot felul.Dupa infringerea de catre Unguri a populatiei locale, slab inarmata, din Transilvania, precum si dupa subjugarea principatelor Valahiei si Moldovei de catre Turci, cantitatile de produse ale solului si subsolului insusite din aceste regiuni au fost uriase.S-a calculat ca tributul total platit Imperiului Otoman de Tarile Romane se ridica la echivalentul a 341 de tone de aur. Pina si coroana voievozilor Basarabilor a fost rapita in 1714, cind Turcii au jefuit averea domnitorului Constantin Brincoveanu, inainte de a-l duce impreuna cu fiii sai pe drumul martirajului.Pentru ca, initial si din cind in cind Tarile Romane s-au opus cu armele si voievozi nostri au facut, fara exagerare, minuni de vitejie si de diplomatie, Imperiul Otoman a incheiat cu Romanii tratate de suveranitate, faimoasele „capitulatii” pe care Turcii destul de des nu le respectau, dar carora macar le datoram absenta populatiei islamice in Romania , contrar situatiei din Balcani.In vreme ce exploatarea teritoriilor ocupate efectiv de Turci (Dobrogea, raialele) nu poate fi cuantificata, aceea a zonelor romanesti ocupate de Imperiul Habsburgic echivaleaza cu 857 de tone de aur.

Pagubele provocate de numeroasele ocupatii rusesti in Tarile Romane,inainte de secolul al XX-lea, s-ar ridica la 64 de tone de aur, fara a se putea estima exploatarea Basarabiei luata de Rusi in 1812 pina in 1918 si reocupata dupa 1940, inpreuna cu Nordul Bucovinei.

Am citat cifrele de mai sus nu pentru a stirnii revendicari vaicareli retorice ci pentru a ilustra cum bunurile materiale(nu si vietile omenesti) pot fi evaluate in aur. De fapt, in cele ce urmeaza vom discuta despre acest metal, despre stocul de aur sau tezaurul statelor, cu preocupare speciala pentru mult pomenitul tezaur romanesc de la Moscova, amintind si alte tezaure care au luat calea Rasaritului si despre care se vorbeste mai putin.

Soarta tezaurelor nationale a fost dintotdeauna sa fie adunate cu greu, ca apoi adesea se fie pierdute rapid in mainile unor invadatori.In cazuri de pericol,tezaurele sint incredintate unei puteri prietene, pentru a fi puse la adapost.Adesea tezaurul contine si alte valori, nu numai aur.Cita vreme aurul va fi socotit metal pretios si etalon valoric, ispita de a-l acapara va face parte din istoria omenirii.In epoca actuala aurul isi pierde totusi treptat rolul de etalon predominante devenind „operatiunile financiare”.Sa dam exemple de aventuri ale unor tezaure.

Tezaurul Spaniei in 1936

Sa readucem in memorie episodul putin mediatizat al tezaurului Spaniei din timpul razboiului civil (1936-1939). Cind balanta militara parea sa atirne de partea nationalistilor franchisti fortele comuniste amenintate de pierderea Madridului, si-au pus problema evacuarii tezaurului spaniol ce se gasea in mina lor. Care era puterea prietena, ce ajutase intens fortele ”revolutionare comuniste”? U.R.S.S, bineinteles. Deci de teama ca tezaurul sa nu incapa pe „nationalistilor”, chiar de la inceputul razboiului problema punerii lui la adapost s-a rezolvat cu grabire. Astfel in Noiembrie 1936, stocul de metal pretios al statului a fost incarcat pe vapoare, descarcat la Odessa si depozitat la Gosbank (Banca de stat sovietica). Aurul Spaniei, in care putem specula romantic ca se gasea si aur incas si aztec atingea frumoasa cantitate de 510 tone. Presedintele Spaniei republicane(comuniste) de atunci Largo Caballero, a declarat ca pentru o astfel de operatie nu se putea avea atita incredere intr-o tara”capitalista”, ca Franta sau Anglia, cit se putea avea in marele aliat socialist. Urmarea se cunoaste: s-a anuntat oficial ca aurul respectiv a fost cheltuit urgent in scopul sprijinirii idealurilor revolutionare, prin furnizarea de armament si munitii fortelor comuniste din Spania. Faptul este ca, in Noiembrie 1938,mai ramasesera din stoc numai 1,88 tone… Sursa informatilor, in aceasta privinta este cea mai autorizata, fiind vorba de cartea unui istoric de stinga(George Soria.Guerre et revolution en Espagne, 1936-1939,Ed. R. Laffont, Paris, 1976). Se stie ca Uniunea Sovietica avea rezerve mari de metal pretios, fiind producatoare de aur, iar orice suspiciune in privinta cheltuirii tezaurului spaniol ar fi calomnioasa la adresa maretei Uniuni Sovietice. De altfel, in istoria ei , patria socialismului

Nevoita fiind sa cumpere cereale de la capitalisti(in urma politicii stiintifice aplicata in domeniul agriculturi), platit si direct in aur, transportul cu avionul.Primul stat care a vindut cereale Uniuni Sovietice a fost USA, cind presedintele era J. F. Kennedy.

Cazul Spaniei este un exemplu de evacuare a unui tezaur cu scopul de a fi salvat de la capturare de catre inamic…Cunoastem povestea incredintarii altor tezaure catre alte state, insa cu un final fericit.

Tezaurul Poloniei in 1939

Un tezaur expediat, la ananghie, unei tari vecine a fost cel polonez, in conditiile politice ale icheierii intr Germania national-socialista si Rusia comunista a „Tratatului de neagresiune germano-rus” asa cum a fost denumit in momentul semnarii lui (23 August 1939). Pe baza acestei intelegeri de trista amintire a fost impartita polonia in cele doua state agresive. Marile puteri au obiceiul, probat de-a lungul istoriei, sa imparta ceea ce nu le apartine. Asa au dat Turcii Austriei in 1775 toata Bucovina, iar apoi Rusiei in 1812 toata Basarabia, teritorii ce apartineau Moldovei, care era principat vasal Imperiului Otoman ,nu pasalic.In 1939, prin protocolul secret anexa tratatului germano-sovietic, Germania lasa „mina libera” Rusiei comuniste in Finlanda, Estonia, Letonia, Estul Poloniei si Basarabia. Pe aceasta baza, URSS a dat Romaniei ultimatumul din 26 Iunie 1940, prin care ni s-a rapit Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta. Sovieticii au negat cu inversunare la Nurnberg, dupa razboi , ca ar fi existat un astfel de protocol.

Simtim aici nevoia de a deschide o paranteza. Tratatul germano-sovietic din 1939,de impartire in „zone de influenta”, poarta numele enuntat mai sus sau este denumit de catre istoricii seriosi „Tratatul Hitler-Stalin”. Nu se stie cind a aparut ca prin farmec, in presa si chiar in anumite documente, denumirea de „Pact Ribbentrop- Molotov”, dupa numele ministrilor de externe semnatari ai tratatului. Pactul nu a fost semnat de Hitler si Stalin, deoarece ei nu prea ieseau din birlog. (Stalin a fost in Finlanda in 1917 si la Teheran in 1943, iar Hitler – nicaieri). Mai exista la cei doi dictatori si o anumita „reticenta”: era vorba de un tratat convenit intre doua puteri cu ideologii net dusmane, care, dintr-o data se „intelegeau”. Era convenabil ca semnatarii sa fie niste functionari guvernamentali, fara sa iasa in evidenta. Nu aducem aici obiecti lingvistice, ci politice si istorice. Tratatul Hitler-Stalin a avut consecinte grave si definitive, nu numai teritoriale, ci si umane, atit in faza initiala, cit si prin recunoasterea ulterioara a unora din urmarile lui de catre puterile apusene: Finlanda a pierdut Karelia de Sud si iesirea spre Oceanul Inghetat de Nord; Tarile Baltice au fost lipsite de independenta timp de 50 de ani furnizind cota lor de victime in Gulag; Polonia a pierdut partea de est, ceea ce s-a soldat cu 1.800.000 de oameni deportati inURSS, dintre care un milion nu au mai revenit (Alexandra Viatteau Staline assassine la Pologne, 1939-1947, Seuil,Paris, 1999 ) – dar a fost recompensata inspre vest , cu Silezia si Pomerania, rezultind de aici multe milioane de refugiati germani; Romaniei i s-a luat Basarabia,Nordul Bucovinei si Tinutul Herta, de unde, in decursul timpului, au disparut definitiv, lichidati sau deportati, peste 1.500.000 de Romani..Alianta contra naturii intre Germania hitlerista si Rusia stalinista a produs milioane de „persoane dazradacinate” care nu au intrat niciodata in preocuparile Oficiului pentru refugiati al O. N. U.

Dar, sa revenim la Polonia, agresata de germani la 1 Septembrie 1939, ceea ce declansaza cel de-al Doilea Razboi Mondial. Temindu-se, pe buna dreptate pentru soarta tezaurului sau de 85 de tone de aur, guvernul polonez ia hotarirea, singura posibila, sa-l trimita in Romania, cu care Polonia pe vremea aceea avea o bucatica de granita comuna. Tezaurul polonez, impreuna cu alte valori, cu o parte a guvernului si zeci de mii de militarii si civili, ajunge in tara noastra cu putin inainte de 17 Septembrie 1939, ziua in care Armata Rosie invadeaza Polonia dinspre Rasarit (ne declansind nici un protest din partea Angliei si Frantei). Romania, respectind conventia de la Haga din 1907 pentru refugiati, nu-i extradeaza pe fugari si trimite aurul Poloniei pe mare, de la Constanta pina in Franta. Un martor ocular relateaza ca se aruncase zvonul, din motive de securitate, ca plecarea vaporului cu aur din portul Constanta urma sa se petreaca Luni 18 Septembrie ora 18. Deja la ora 17 se zareau in largul portului Constanta periscoapele submarinelor pirat sovietice. In fapt, vaporul plecase la ora 15.

EUGEN TOMA

„Cuvintul Romanesc” – Canada

Va urma.

SUB SEMNUL LUI EMINESCU

La Comunitatea Romanilor din Rin-Main (CROM) cu sediul la Offenbach-Germania, trecerea dintr-un mileniu in altul s-a facutsub semnul lui Eminescu, o idee inspirata care a adunat „la aniversare” saizeci de compatrioti. De fiecare data, la CROM Offenbach Eminescu face „salii pline”, semn ca romani din exil au Poetul National in sufletul si in cugetul lor. De altfel, acesta a si fost sloganul, ideea sub care s-a desfasurat simbata, 13 Ianuarie 2001, aceasta seara literara, intrucit in ultimii ani in tara s-a conturat o tendinta de contestare aproape integrala a creatiei si gindirii eminesciene. Intelectualii tineri, dornici de o rapida afirmare prin teribilisme,au pus sub intrebari intreaga lui opera,invocind necesitatea demitizarii ei, a operei, celui pe care inaintasul lor, filozoful Constantin Noica l-a numit „omul deplin al culturii romanesti”.

Cuvintul introductiv al „seratei”, rostit de ziaristul Mircea Tudoran, din Mannheim,s-a constituit intr-o replica la adresa ideilor acestora, ca si a celor ce l-au renegat pe poet inca din timpul vietii sale. Totodata au fost prezentate citeva scrisori din volumul „Dulcea mea doamna/ Eminul meu iubit”. Dupa care, un film documentar produs de televiziunea romana a infatisat locuri din Botosani, Ipotesti, Cernauti, unde a trait si a studiat poetul, ca si asezari din tara si din strainatate pe unde l-au purtat pasii.

Actorul-poet Dinu Ianculescu, din Frankfurt, si scriitorul Teodor Vasilache, din Hanau, invitati speciali ai serii, au marcat reusita intrunirii: Teodor Vasilache a adus indiscutie puncte de vederenoi in intelegerea lui Eminescu si Dinu Ianculescu, „vocea de aur” a televiziunii romane, ne-a desfatat si de data aceasta cu darul sau neintrecut de a descoperi auditoriului noi fatete ale poeziei lui Eminescu,recitind din opera.

Programul a fost completat cu citeva surprize. Din rindul publicului, studenta Cristina Bader a citit in traducere germana poezia „O, mama…” si primele sase strofe din „Luceafarul”,doamna Chira Mantsu - Iorgoveanu, cunoscuta poeta de limba romana si in graiul aroman,a citit in traducere aromana proprie sonetul „Afara-i toamna”. Apoi doamna Maria-Eliza Bianu-Bodnarescu, prietenul lui Eminescu, a povestit din istoria scrisa si nescrisa a familiei sale, momente din prietenia ce i-a legat pe Eminescu si Samson Bodnarescu .

Seara de 13 Ianuarie nu inseamna ca odata cu „Anul Eminescu” la CROM se vor incheia manifestarile dedicate poetului,acestea tinind de traditia comunitatii; intr-unianuarie viitor ne vom reintilnii cu el, pentru ca Eminescu este nemuritor.

T. ALEXANDRU – Offenbach, 15 ianuarie 2001

Back