Romania secolului XXI – Republica sau Monarhie?

 

          In acest articol nu doresc sa ma refer si au la catrastofalul rezultat al alegerilor parlamentare si prezidentiale din Noiembrie – Decembrie 2000 pentru soarta democratiei din Romania si la durerosul semntiment de disperare lasat in inima romanilor care gandesc si vad consecintele negative ale acestor alegeri in perspectiva, nu pe moment. Cauzele si consecintele negative pe termen scurt au fost destul analizate si descries de multi ziaristi, profesionisti sau mai putin profesionisti, in excelentele articole publicate in  Lumea Libera Din New York (mai ales cele semnate de Liviu Cangeopol sau Paul Goma) sau chiar in Romania libera din tara (P.M. Bacanu). La inceput de nou secol (si mileniu), la scara caruia putem vorbi ca muritori de rand, dupa sfarsitul secolului XX, care a dus Europiei si lumii intregi doua dictaturi moderne oarbe, distrugatoare si negative, in cel mai sumbru inteles al cuvantului-comunismul si fascismul- se pune problema cum isi pregateste sau refaureste viitorul o tara si un popor, pentru ca, de fapt, istoria judeca lumea sim realizarile generatiilor cam la scara seculara. De aceea orice popor constient de soarta sa si a generatiilor urmatoare trebuie ca la orice inceput de epoca istorica sa-si gandeasca sau regandeasca strategia si tactica de urmat: politica, economia sociala, spirituala, stiintifica, etc. Aici, indraznesc sa abordez o problema fundamentala, aceea a formei de stat si de guvernamant pe care o tara si un popor si le allege pentru a-si putea realiza idealurile materiale si spirituale.

Intr-un articol intitulat “Stinta si credinta”, publicat in revista romneasca “Dorul” din Danemarca, incepeam cu un motto celebru din Blaise Pascal: “orice excludere apriori conduce la eroare”, iar in continutul acestui articol ma refeream la un alt citat celebru atribuit lui Andre Malreaux: “secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Inca nu stim daca acest ultim citat profetic se va adeverii mot-a-mot, dar sunt convins ca secolul in care a intrat se va prabusi fara credinta lui Dumnezeu. In ce priveste primul citat el este mod irefutabil stiintific. Ca unul care lucrez depeste 40 de ani in domeniul stiintei stiu din proprie experienta ca nimic nu poti respinge pana nu ai experimentat, iar cine respinge rezultatele unu experiment, teorema, lege stiintifica, economica sau politica, probate in practica timp de secole si vrea sa impuna altele, teoretice sau dovedite incorecte este un impostor care poate deveni un dictator.

Revenind la al doilea citat si avand in vedere ca Malreaux a fost un sprijinitor a lui Charles de Gaule, care este cunoscut acum ca preconiza reinstaurarea Monarhiei in Franta, desi se referea la aspectele spirituale ale finite umane de pe pamant, acest citat contine doua adevaruri pilon, verificate in viata, timp de milenii, de catre omenire: durabilitatea si stabilitatea. Extinzand aceste caracteristici la forma de stat a unei tari as spune: “secolul XXI va reveni la Monarhie acolo unde a fost inlaturata, sau se va zbate in nesiguranta”. Aceasta afirmatie o avansam intr-un alt articol de mici proportii, publicat tot in revista Dorul in februarie 1997 si intitulat: “desavarsiti minunea”, in care ceream fostului presedinte Emil Constantinescu, pe atunci considerat o speranta a redemocratizarii Romaniei si care redase oficial cetatenia romana Regeleui Mihai I, sa-l recheme la conducerea Romaniei pe Majestatea Sa, Restaurand Monarhia Constitutinala printr-o procedura oficiala rapida  iar dansul sa preia functia urmatoare in stat, desavarsind astfel minunea realegerii in majoritate a fostului partid istoric PNTCD in Parlamentul Romanieie. Aceasta propunere a fost repetata intr-o scrisoare adresata in octombrie 1999 presedintei Aliantei Civice, Ana Blandiana in momentul in care un grup de 53 de deputati cerusera ca regele sa fie chemat la 1 decembrie sa vorbeasca in fata Parlamentului ca fost sef de stat, iar PDSR a protestat vehement, actiunea si scrisoarea ramase fara rezultat deoarece Ana Blandiana a argumentat ca nu se afla in relatii bune cu Emil Constantinescu, argument greu de crezut, daca citim dezvaluirile lui Liviu Valenas in interviurile sale din Lumea Libera. Totul era justificat de faptul ca atat Regele cat si PNT fusesera inlaturati ilegal de la conducerea Romaniei de catre fosta dictatura comunista, ceea ce parlamentul din 1999 inca mai putea rectifica. Acte dictatoriale similare impuse de Stalin si Hitler fusesera declarate nule si neavenite in alte tari dupa 1990. Este bine de repetat aceste fapte apparent cunoscute, intrucat electoratul roman actual este format in majoritate din trei generatii educate sub communism si care au invatat o istorie falsa a Romaniei. De neexplicat este faptul ca nu numai oamenii simplii, inculti si indoctrinati dar si o mare parte din intelectuali l-au votat pe Iliescu sau Vadim Tudor, dupa ce il sprijinisera fara reserve pe Constantinescu sau pe Isarescu. Ce fel de cultura au acei intelectuali? Protestand atunci, unul din ei, aflat in exil in acelasi oras cu mine si in acelasi timp sfestnic a lui Constantinescu, ruda a lui Mircea Eliade, m-a acuzat ca propun inertii! Daca nu mai au cunostinta, acesti intelectuali se vor convinge in curand ca, dupa 11 ani de la inlaturarea lui Ceausesc, singura alternativa a salvarii Romaniei din ghearele fostilor comunisti indoctrinati este reinstaurarea Monarhiei Constitutionale, dar nu vor recunoaste fiindca nu sunt onesti. Mai mult, intelectuali si autonumiti monarhisti din afara tarii s-au trezit abia acum sa actioneze pentru reinstaurarea Monarhiei in Romania, dorind sa disacute cu actualul Presedinte si reprezentantii lui, deci sa-I faca pe dusmanii Monarhiei, salvatorii ei!

Dece monarhie si nu republica? Din mai multe obiective categorice, generale sau specifice Romaniei, care in momentul de fata sunt reafirmate tot mai pregnant in toata lumea civilizata si democrata. Subliniez, este vorba de Monarhie Constitutionala, nu absoluta, asa cum trebuie inteles tot continutul acestui articol.

1.           Monarhia este cea mai veche institutie politica din lume. Ea simbolizeaza stabilitatea si durabilitatea unei natiuni, fiindca este fondata pe traditie si verificata in viata popoarelor. In cele mai multe cazuri monarhia se suprapune cu formarea si dezvoltarea unei natiuni si a unei tari. Shakespeare in Richard al III-lea, spunea: “numele Regelui este un turn de putere”. De aceea a starnit atata invidie in decursul existentei sale seculare. Intreaga lupta impotriva Regilor a fost, in realitate, doar o propaganda politica revolutionara si de razboi. Monarhia a fost infloritoare mai ales in secolul XIX, cand, de exemplu Italia si Germania au trait unificarea tarilor respective, iar in Romania s-a realizat intai unirea principatelor sub un principe autohton, apoi intregirea tarii sub un rege total independent de grupurile politice, venit si asimilat cu natiunea romana. Un Rege simbolizeaza natiunea si cultura sa, ceea ce poate unii o tara care este plina de diviziuni potentiale. Un exemplu este Belgia: in acea tara relativ mica traiesc Valon, Flamanzi si Germani care vorbesc fiecare si toti impreuna trei limbi, dar exista numai un singur Rege de Bruxelles. Casatoria Printului Phlip, in 1999, a fost o autentificare splendida a acestui fapt. Toate serviciile oficiale s-au desfasurat in trei limbi.

2.     Un Rege se siteaza deasupra partidelor si frictiunilor politice, pe cand un presedinte este dependent de un partid care il sustine si caruia trebie sa-I serveasca cerintele ce nu sunt pe placul intregului popor numai pentru ca doreste sa fie dinou ales peste patru ani, in timp ce Regele domneste toat viata, fiindca monarhia este ereditara, deci perena. Inr-o maonarhie consitutionala pot exista atatea partide politice cate reusesc sa se formeze si sa persiste, reprezentand opiniile grupurilor, dar Regele asigura unitatea si sigurata statului fiindca nu este membru al niciunuia. Neavand nevoie sa fie reales dupa expirarea mandatului, el serveste intreaga natiune permanent si fara frica, nu numai uni grup.

3.     Stabilirea si perenitatea monarhiei poate asigua procesul economic si prin acesta cel mai ridicat nivel de trai al oamenilor. In Europa exista la ora actuala 10 tari monarhice: Danemarca, Suedia, Norvegia, Spania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Luxebourg, Lichenstein si Monaco. Dintre acestea opt se afla printre cele mai avansate 10 tari ale lumii. In aceste monarhii constitutionale, Regele are diferite grade de putere, uneori numai simbolice, dar este conducatorl necontestat al statului respectiv, domneste in numele intregii populatii si nimeni nu pune in discutie suveranitatea lui si a tarii respective, fiindca este ereditara. Chiar daca persoana Regelui sau a unui membru a familiei regale nu este perfecta, institutia, reprezinta garantia stabilitatii si continalitatii. Este de preferat un Rege mai putin stralucit ca persoana decat un presedinte prea inteligent, dar robul unui partid sau al unei ideologii politice. Este ceea ce se afirma intr-un articol despre presedintii Frantei, in care se spunea ca fi prea inteligent poate fi o catastrofa pentru persoana respectiva (Giscard d`Estaigne in Figaro). Oricat ar declara un presedinte ca este presedintele tuturor, el nu poate realiza acest ideal deoarece este reprezentantul unui partid. In momentele de criza, un Rege actioneaza liber, cu siguranta si competenta, fara frica. Este permanent dat de exemplu Regele Juan Carlos al Spaniei in cazul incercarii de lovitura de stat al generalilor.

4.     Slabiciunea republicilor prezidentiale  in comparatie cu Monarhia. Un rege este nascut, crescut si educat a fi conducator de stat, pe cand un presedinte indeplineste aceasta functie ca un functionar, din intamplare, fiindca a fost ales. Profesia lui poate fi cu totul diferita de aceasta inalta functie de conducator de stat, nemaivorbind de presedintii comnuisti, care pot fi si analfabeti sau cu 4 clase primare (cazul Ceausescu). Un print mostenitor al tronului calatoreste de mic copil, se afirma in societate creindu-si o siguranta in comportament, independenta in gandire, siguranta in afirmare, experienta. Un presedinte isi cheltuieste jumatate din mandat invatand functia si cealalta jumatate, facand pe placul celor ce l-au ales si al unei ideologii. Loialitatea sa este impartita multor circumscriptii uneori competitive, toate combinate sa-l ajute sa fie reales. Regele este un profesionist genuin, un expert in aparatul de stat. Circumscriptia sa este natiunea intreaga, iar el isi serveste circumscriptia cu profesionalism total. Asa cum observa Arhiducele Otto de Hadsburg, expertul calificat si pregatit este asezat in societate la un nive mult mai inalt decat amatorul norocos; constiinta si experienta pot adesea depasii pura ambitie. Monarhia aduce stabilitatea care este esentiala solutiei unei probleme majore. Intr-o republica civilizata, oricine este in oficiu trebuie sa indeplineasca un succes pozitiv in cel mai scurt timp posibil, pentru ca altminteri el nu poate fi reales. Aceasta nevoie urgenta si spectrul constastant al realegerii conduc la politici pe termen scurt, care nu pot coopera cu probleme de interes mondial. Un Rege nu este confruntat cu realegerea si este in stare sa faca planuri si politici pe termen lung, pe durata unei domnii, care este viata sa, si pentru succesorii ereditari. Cel mai mare pericol al sistemului monarhic este ca un incompetent poate sa succeada la tron. Acest pericol poate fi compensat defaptul ca Monarhia este o institutie familiala, stabila si permanenta, iar intr-o monarhie constitutionala, guvernarea tarii este asigurata de guvernul ales de popor. Dar multi incompetenti s-au dictatori sefi de stat nemonarhici au fost alesi in mod popular sau in orice caz veniti la putere in republici sau prin revolutii: de ex. Warren Harding, Adolf Hitler, Stalin, Ayatollah, Khomeini, Fidel Castro, Idi Amin, Muammar Gaddafi, Saddam Husein.

5.     Romania nu a fost niciodata republica inainte de anul 1947 cand Regele Mihai I a fost inlaturat fortat de la conducerea Romaniei de catre comunistii Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu Dej, la ordinul si amenintarea Vasinski, trimisul lui Stalin. Toata istoria Principatelor Romane a fost faurita sub Principi si Voievozi autohtoni, asa cum cum a fost fiecare bun sau mai putin buni pana in 1866, cand natiunea a optat pentru un Domn strain.

6.     Problema restaurarii nu mai este de domeniul visului. Daca in tarile foarte civilizate ca Franta, Germania si Italia, care de zeci sau sute de ani au adoptat in mod fortat sistemul republican ca forma de stat, se vorbeste de revenirea la Monarhie, cu atat mai mult se pune problema in fostele tari comuniste, unde o forta dictatoriala straina a fosrtat trecerea de la monarhie la republica, fiindca republica – a dovedit o cale ineficienta de restabilire a democratiei. Exemplul Spaniei este repetat mereu de toata lumea. El dovedeste ca restaurarea monarhiei constitutionale este compatibila cu restaurarea democratiei. Caile de restaurare, insa, difera. In timp ce Spania insusi fostul dictator de extrema dreapta a restaurat monarhia in fostele dictaturi monarhiste de extrema stanga fostii dictatori vor sa dovedeasca mai departe ocrotiti de constitutii fals democrate, facute de ei.Ca urmare, cum poate cineva crede ca acestia ar putea fi convinsi sa restaureze de buna voie monarhia, asa cum monarhistii romani din exil au sugerat?! Exista totusi o exceptie: Cambodgia, unde a fost restaurat domnia printului Norodon Sihanouk.

In cazul Romaniei, problema este anularea actului ilegal de abdicare fortata de la 30 decembrie 1947 si modificarea constitutiei din 1991 promulgata de Presedintele Ion Iliescu, fost comunist si republican convins, care acum se afla pentru a patra oara la putere.

O cale de restaurare ar fi convingerea populatiei nemonarhiste din Romania, educata de comunisti si dezinformata ce inseamna Monarhia in comparatie cu republica, si in consecinta sa nu mai voteze cu acestia peste patru ani. Avand in vedere ca televiziunea romana se afla si s-a aflat toti acesti ultimi unsprezece ani in mana Guvernului, in actuala situatie majoritatea cetatenilor de la tara si din orasele mici vor ramane in continuare dezinformati. S-a sugerat ca acest rol sa fie jucat de Biserica, prin preotii sai, dar sub doua impedimente: nu se stie care preot nu este manevrat din umbra Securitate, iar fiecare trebuie sa aiba o dispensa de la Episcopie. Va admite Patriahia asa ceva? O alta idée este aceea ca Regele sa candideze in alegeri. Este cazul caii alese de Regele Simeon al Bulgariei, care urmeaza a se muta in tara sa fiindca i s-au restituit mai multe palate. Nu este cazu Regelui Mihai caruia nu i s-a restituit practice nimic in Bucuresti. Ideea participarii la alegerile prezidentiale mi se pare paradoxala si nu este noua. A fost propusa Regelui Mihai in anii 1992 – 1996 si bine a facut ca respins-o. Presupunand ca va fi ales : Rege sau Presedinte? Daca nu reuseste, se autoelimina din cursa pentru restaurare la care are dreptul in mod definitiv, prin ereditare.

In cazul Romaniei, solutia trebuie gasita in acord cu Casa Regala de la Versoix. Majestatea Sa Regele Mihai doreste sa intensifice contactul cu poporul roman, dar cheltuielile trebuie suportate de cineva; trebuie insa de prevazut ca, daca procesele de aderare a Romaniei la NATO si EU stagneaza, Romania poate recadea in sfera de influenta a Rusiei.

In incheiere, trebuie de recunoscut ca cei unsprezece ani scursi de la caderea regimului dictatorial al lui Ceausescu s-au pierdut prin actiuni mai mult festive decat concrete. Daca cel putin in anii 1996 – 2000 s-ar fi declansat actiuni hotarate, mai ales atunci cand Regele a fost nominalizat pentru Premiul Nobel, sansele de reusita ar fi fost mai mari. Un singur lucru este sigur: M.S. Regele Mihai nu va cersi niciodata un drept al sau, ci poporul roman trebuie sa-si recheme conducatorul adevarat, convingandu-se ca altul nu-l va scoate din mizerie niciodata. Trebuie sa fim mandrii ca Regele Mihai este unicul fost conducator de stat dinaintea celui de-al doilea razboi mondial in viata si propus pentru Premiul Nobel pentru modul cum a condos tara atunci. De aceea spun iarasi, sa ajute Dumnezeu poporul roman din tara sa-si dea seama de situatia in care se afla, iar cei din afara sa fie mai realisti.

 

Petre Scutareanu

 

 

 

Back