Romania secolului XXI – Republica sau Monarhie? In acest articol nu doresc sa ma
refer si au la catrastofalul rezultat al alegerilor parlamentare si
prezidentiale din Noiembrie – Decembrie 2000 pentru soarta democratiei din
Romania si la durerosul semntiment de disperare lasat in inima romanilor care
gandesc si vad consecintele negative ale acestor alegeri in perspectiva, nu
pe moment. Cauzele si consecintele negative pe termen scurt au fost destul
analizate si descries de multi ziaristi, profesionisti sau mai putin
profesionisti, in excelentele articole publicate in Lumea Libera Din New York (mai ales
cele semnate de Liviu Cangeopol sau Paul Goma) sau chiar in Romania libera
din tara (P.M. Bacanu). La inceput de nou secol (si mileniu), la scara caruia
putem vorbi ca muritori de rand, dupa sfarsitul secolului XX, care a dus
Europiei si lumii intregi doua dictaturi moderne oarbe, distrugatoare si
negative, in cel mai sumbru inteles al cuvantului-comunismul si fascismul- se
pune problema cum isi pregateste sau refaureste viitorul o tara si un popor,
pentru ca, de fapt, istoria judeca lumea sim realizarile generatiilor cam la
scara seculara. De aceea orice popor constient de soarta sa si a generatiilor
urmatoare trebuie ca la orice inceput de epoca istorica sa-si gandeasca sau
regandeasca strategia si tactica de urmat: politica, economia sociala,
spirituala, stiintifica, etc. Aici, indraznesc sa abordez o problema
fundamentala, aceea a formei de stat si de guvernamant pe care o tara si un
popor si le allege pentru a-si putea realiza idealurile materiale si
spirituale. Intr-un
articol intitulat “Stinta si credinta”, publicat in revista romneasca “Dorul”
din Danemarca, incepeam cu un motto celebru din Blaise Pascal: “orice
excludere apriori conduce la eroare”, iar in continutul acestui articol
ma refeream la un alt citat celebru atribuit lui Andre Malreaux: “secolul
XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Inca nu stim daca acest ultim
citat profetic se va adeverii mot-a-mot, dar sunt convins ca secolul in care
a intrat se va prabusi fara credinta lui Dumnezeu. In ce priveste primul
citat el este mod irefutabil stiintific. Ca unul care lucrez depeste 40 de
ani in domeniul stiintei stiu din proprie experienta ca nimic nu poti
respinge pana nu ai experimentat, iar cine respinge rezultatele unu
experiment, teorema, lege stiintifica, economica sau politica, probate in
practica timp de secole si vrea sa impuna altele, teoretice sau dovedite
incorecte este un impostor care poate deveni un dictator. Revenind
la al doilea citat si avand in vedere ca Malreaux a fost un sprijinitor a lui
Charles de Gaule, care este cunoscut acum ca preconiza reinstaurarea
Monarhiei in Franta, desi se referea la aspectele spirituale ale finite umane
de pe pamant, acest citat contine doua adevaruri pilon, verificate in viata,
timp de milenii, de catre omenire: durabilitatea si stabilitatea. Extinzand
aceste caracteristici la forma de stat a unei tari as spune: “secolul XXI
va reveni la Monarhie acolo unde a fost inlaturata, sau se va zbate in nesiguranta”.
Aceasta afirmatie o avansam intr-un alt articol de mici proportii, publicat
tot in revista Dorul in februarie 1997 si intitulat: “desavarsiti minunea”,
in care ceream fostului presedinte Emil Constantinescu, pe atunci considerat
o speranta a redemocratizarii Romaniei si care redase oficial cetatenia
romana Regeleui Mihai I, sa-l recheme la conducerea Romaniei pe Majestatea
Sa, Restaurand Monarhia Constitutinala printr-o procedura oficiala
rapida iar dansul sa preia functia
urmatoare in stat, desavarsind astfel minunea realegerii in majoritate a
fostului partid istoric PNTCD in Parlamentul Romanieie. Aceasta propunere a
fost repetata intr-o scrisoare adresata in octombrie 1999 presedintei
Aliantei Civice, Ana Blandiana in momentul in care un grup de 53 de deputati
cerusera ca regele sa fie chemat la 1 decembrie sa vorbeasca in fata
Parlamentului ca fost sef de stat, iar PDSR a protestat vehement, actiunea si
scrisoarea ramase fara rezultat deoarece Ana Blandiana a argumentat ca nu se
afla in relatii bune cu Emil Constantinescu, argument greu de crezut, daca
citim dezvaluirile lui Liviu Valenas in interviurile sale din Lumea Libera.
Totul era justificat de faptul ca atat Regele cat si PNT fusesera inlaturati
ilegal de la conducerea Romaniei de catre fosta dictatura comunista, ceea ce
parlamentul din 1999 inca mai putea rectifica. Acte dictatoriale similare
impuse de Stalin si Hitler fusesera declarate nule si neavenite in alte tari
dupa 1990. Este bine de repetat aceste fapte apparent cunoscute, intrucat
electoratul roman actual este format in majoritate din trei generatii educate
sub communism si care au invatat o istorie falsa a Romaniei. De
neexplicat este faptul ca nu numai oamenii simplii, inculti si indoctrinati
dar si o mare parte din intelectuali l-au votat pe Iliescu sau Vadim Tudor,
dupa ce il sprijinisera fara reserve pe Constantinescu sau pe Isarescu. Ce
fel de cultura au acei intelectuali? Protestand atunci, unul din ei, aflat in
exil in acelasi oras cu mine si in acelasi timp sfestnic a lui
Constantinescu, ruda a lui Mircea Eliade, m-a acuzat ca propun inertii! Daca
nu mai au cunostinta, acesti intelectuali se vor convinge in curand ca, dupa
11 ani de la inlaturarea lui Ceausesc, singura alternativa a salvarii
Romaniei din ghearele fostilor comunisti indoctrinati este reinstaurarea
Monarhiei Constitutionale, dar nu vor recunoaste fiindca nu sunt onesti. Mai
mult, intelectuali si autonumiti monarhisti din afara tarii s-au trezit abia
acum sa actioneze pentru reinstaurarea Monarhiei in Romania, dorind sa
disacute cu actualul Presedinte si reprezentantii lui, deci sa-I faca pe
dusmanii Monarhiei, salvatorii ei! Dece
monarhie si nu republica? Din mai multe obiective categorice, generale sau
specifice Romaniei, care in momentul de fata sunt reafirmate tot mai pregnant
in toata lumea civilizata si democrata. Subliniez, este vorba de Monarhie
Constitutionala, nu absoluta, asa cum trebuie inteles tot continutul acestui
articol. 1.
Monarhia este cea mai veche institutie politica din
lume. Ea simbolizeaza stabilitatea si durabilitatea unei natiuni, fiindca
este fondata pe traditie si verificata in viata popoarelor. In cele mai multe
cazuri monarhia se suprapune cu formarea si dezvoltarea unei natiuni si a
unei tari. Shakespeare in Richard al III-lea, spunea: “numele Regelui este
un turn de putere”. De aceea a starnit atata invidie in decursul
existentei sale seculare. Intreaga lupta impotriva Regilor a fost, in
realitate, doar o propaganda politica revolutionara si de razboi. Monarhia a
fost infloritoare mai ales in secolul XIX, cand, de exemplu Italia si
Germania au trait unificarea tarilor respective, iar in Romania s-a realizat
intai unirea principatelor sub un principe autohton, apoi intregirea tarii
sub un rege total independent de grupurile politice, venit si asimilat cu
natiunea romana. Un Rege simbolizeaza natiunea si cultura sa, ceea ce poate
unii o tara care este plina de diviziuni potentiale. Un exemplu este Belgia:
in acea tara relativ mica traiesc Valon, Flamanzi si Germani care vorbesc
fiecare si toti impreuna trei limbi, dar exista numai un singur Rege de
Bruxelles. Casatoria Printului Phlip, in 1999, a fost o autentificare
splendida a acestui fapt. Toate serviciile oficiale s-au desfasurat in trei
limbi. 2. Un Rege
se siteaza deasupra partidelor si frictiunilor politice, pe cand un
presedinte este dependent de un partid care il sustine si caruia trebie sa-I
serveasca cerintele ce nu sunt pe placul intregului popor numai pentru ca
doreste sa fie dinou ales peste patru ani, in timp ce Regele domneste toat
viata, fiindca monarhia este ereditara, deci perena. Inr-o maonarhie
consitutionala pot exista atatea partide politice cate reusesc sa se formeze
si sa persiste, reprezentand opiniile grupurilor, dar Regele asigura unitatea
si sigurata statului fiindca nu este membru al niciunuia. Neavand nevoie sa
fie reales dupa expirarea mandatului, el serveste intreaga natiune permanent
si fara frica, nu numai uni grup. 3. Stabilirea
si perenitatea monarhiei poate asigua procesul economic si prin acesta cel
mai ridicat nivel de trai al oamenilor. In Europa exista la ora actuala 10
tari monarhice: Danemarca, Suedia, Norvegia, Spania, Olanda, Belgia, Marea
Britanie, Luxebourg, Lichenstein si Monaco. Dintre acestea opt se afla
printre cele mai avansate 10 tari ale lumii. In aceste monarhii
constitutionale, Regele are diferite grade de putere, uneori numai simbolice,
dar este conducatorl necontestat al statului respectiv, domneste in numele
intregii populatii si nimeni nu pune in discutie suveranitatea lui si a tarii
respective, fiindca este ereditara. Chiar daca persoana Regelui sau a unui
membru a familiei regale nu este perfecta, institutia, reprezinta
garantia stabilitatii si continalitatii. Este de preferat un Rege mai putin
stralucit ca persoana decat un presedinte prea inteligent, dar robul unui
partid sau al unei ideologii politice. Este ceea ce se afirma intr-un articol
despre presedintii Frantei, in care se spunea ca fi prea inteligent poate fi
o catastrofa pentru persoana respectiva (Giscard d`Estaigne in Figaro).
Oricat ar declara un presedinte ca este presedintele tuturor, el nu poate
realiza acest ideal deoarece este reprezentantul unui partid. In momentele de
criza, un Rege actioneaza liber, cu siguranta si competenta, fara frica. Este
permanent dat de exemplu Regele Juan Carlos al Spaniei in cazul incercarii de
lovitura de stat al generalilor. 4. Slabiciunea
republicilor prezidentiale in
comparatie cu Monarhia. Un rege este nascut, crescut si educat a fi
conducator de stat, pe cand un presedinte indeplineste aceasta functie ca un
functionar, din intamplare, fiindca a fost ales. Profesia lui poate fi cu
totul diferita de aceasta inalta functie de conducator de stat, nemaivorbind
de presedintii comnuisti, care pot fi si analfabeti sau cu 4 clase primare
(cazul Ceausescu). Un print mostenitor al tronului calatoreste de mic copil,
se afirma in societate creindu-si o siguranta in comportament, independenta
in gandire, siguranta in afirmare, experienta. Un presedinte isi cheltuieste
jumatate din mandat invatand functia si cealalta jumatate, facand pe placul
celor ce l-au ales si al unei ideologii. Loialitatea sa este impartita multor
circumscriptii uneori competitive, toate combinate sa-l ajute sa fie reales.
Regele este un profesionist genuin, un expert in aparatul de stat.
Circumscriptia sa este natiunea intreaga, iar el isi serveste circumscriptia
cu profesionalism total. Asa cum observa Arhiducele Otto de Hadsburg,
expertul calificat si pregatit este asezat in societate la un nive mult mai
inalt decat amatorul norocos; constiinta si experienta pot adesea depasii
pura ambitie. Monarhia aduce stabilitatea care este esentiala solutiei unei
probleme majore. Intr-o republica civilizata, oricine este in oficiu trebuie
sa indeplineasca un succes pozitiv in cel mai scurt timp posibil, pentru ca
altminteri el nu poate fi reales. Aceasta nevoie urgenta si spectrul
constastant al realegerii conduc la politici pe termen scurt, care nu pot
coopera cu probleme de interes mondial. Un Rege nu este confruntat cu
realegerea si este in stare sa faca planuri si politici pe termen lung, pe
durata unei domnii, care este viata sa, si pentru succesorii ereditari. Cel
mai mare pericol al sistemului monarhic este ca un incompetent poate sa
succeada la tron. Acest pericol poate fi compensat defaptul ca Monarhia este
o institutie familiala, stabila si permanenta, iar intr-o monarhie
constitutionala, guvernarea tarii este asigurata de guvernul ales de popor.
Dar multi incompetenti s-au dictatori sefi de stat nemonarhici au fost alesi
in mod popular sau in orice caz veniti la putere in republici sau prin
revolutii: de ex. Warren Harding, Adolf Hitler, Stalin, Ayatollah, Khomeini,
Fidel Castro, Idi Amin, Muammar Gaddafi, Saddam Husein. 5. Romania
nu a fost niciodata republica inainte de anul 1947 cand Regele Mihai I a fost
inlaturat fortat de la conducerea Romaniei de catre comunistii Petru Groza si
Gheorghe Gheorghiu Dej, la ordinul si amenintarea Vasinski, trimisul lui
Stalin. Toata istoria Principatelor Romane a fost faurita sub Principi si
Voievozi autohtoni, asa cum cum a fost fiecare bun sau mai putin buni pana in
1866, cand natiunea a optat pentru un Domn strain. 6. Problema
restaurarii nu mai este de domeniul visului. Daca in tarile foarte civilizate
ca Franta, Germania si Italia, care de zeci sau sute de ani au adoptat in mod
fortat sistemul republican ca forma de stat, se vorbeste de revenirea la
Monarhie, cu atat mai mult se pune problema in fostele tari comuniste, unde o
forta dictatoriala straina a fosrtat trecerea de la monarhie la republica, fiindca
republica – a dovedit o cale ineficienta de restabilire a democratiei.
Exemplul Spaniei este repetat mereu de toata lumea. El dovedeste ca
restaurarea monarhiei constitutionale este compatibila cu restaurarea
democratiei. Caile de restaurare, insa, difera. In timp ce Spania insusi
fostul dictator de extrema dreapta a restaurat monarhia in fostele dictaturi
monarhiste de extrema stanga fostii dictatori vor sa dovedeasca mai departe
ocrotiti de constitutii fals democrate, facute de ei.Ca urmare, cum poate
cineva crede ca acestia ar putea fi convinsi sa restaureze de buna voie
monarhia, asa cum monarhistii romani din exil au sugerat?! Exista totusi o
exceptie: Cambodgia, unde a fost restaurat domnia printului Norodon Sihanouk. In cazul Romaniei, problema este anularea actului ilegal de abdicare fortata de la 30 decembrie 1947 si modificarea constitutiei din 1991 promulgata de Presedintele Ion Iliescu, fost comunist si republican convins, care acum se afla pentru a patra oara la putere. O cale de
restaurare ar fi convingerea populatiei nemonarhiste din Romania, educata de
comunisti si dezinformata ce inseamna Monarhia in comparatie cu republica, si
in consecinta sa nu mai voteze cu acestia peste patru ani. Avand in vedere ca
televiziunea romana se afla si s-a aflat toti acesti ultimi unsprezece ani in
mana Guvernului, in actuala situatie majoritatea cetatenilor de la tara si
din orasele mici vor ramane in continuare dezinformati. S-a sugerat ca acest
rol sa fie jucat de Biserica, prin preotii sai, dar sub doua impedimente: nu
se stie care preot nu este manevrat din umbra Securitate, iar fiecare trebuie
sa aiba o dispensa de la Episcopie. Va admite Patriahia asa ceva? O alta idée
este aceea ca Regele sa candideze in alegeri. Este cazul caii alese de Regele
Simeon al Bulgariei, care urmeaza a se muta in tara sa fiindca i s-au
restituit mai multe palate. Nu este cazu Regelui Mihai caruia nu i s-a
restituit practice nimic in Bucuresti. Ideea participarii la alegerile
prezidentiale mi se pare paradoxala si nu este noua. A fost propusa Regelui
Mihai in anii 1992 – 1996 si bine a facut ca respins-o. Presupunand ca va fi
ales : Rege sau Presedinte? Daca nu reuseste, se autoelimina din cursa pentru
restaurare la care are dreptul in mod definitiv, prin ereditare. In cazul Romaniei,
solutia trebuie gasita in acord cu Casa Regala de la Versoix. Majestatea Sa
Regele Mihai doreste sa intensifice contactul cu poporul roman, dar
cheltuielile trebuie suportate de cineva; trebuie insa de prevazut ca, daca
procesele de aderare a Romaniei la NATO si EU stagneaza, Romania poate
recadea in sfera de influenta a Rusiei. In
incheiere, trebuie de recunoscut ca cei unsprezece ani scursi de la caderea
regimului dictatorial al lui Ceausescu s-au pierdut prin actiuni mai mult
festive decat concrete. Daca cel putin in anii 1996 – 2000 s-ar fi declansat
actiuni hotarate, mai ales atunci cand Regele a fost nominalizat pentru
Premiul Nobel, sansele de reusita ar fi fost mai mari. Un singur lucru este
sigur: M.S. Regele Mihai nu va cersi niciodata un drept al sau, ci poporul
roman trebuie sa-si recheme conducatorul adevarat, convingandu-se ca altul
nu-l va scoate din mizerie niciodata. Trebuie sa fim mandrii ca Regele Mihai
este unicul fost conducator de stat dinaintea celui de-al doilea razboi mondial
in viata si propus pentru Premiul Nobel pentru modul cum a condos tara
atunci. De aceea spun iarasi, sa ajute Dumnezeu poporul roman din tara sa-si
dea seama de situatia in care se afla, iar cei din afara sa fie mai realisti. Petre Scutareanu
|