24 Februarie 1945

Inca nu se terminase razboiul si armata regala a Romaniei lupta alaturi de Aliati pentru zdrobirea nazismului; in tara incepuse deja framantarile politice alimentate de tendinte de bolsevizare ale unor forte straine de interesele nationale. Guvernul condus de generalul Nicolae Radescu se straduia sa duca la bun sfarsit contributia noastra in razboi si in acelasi timp sa asigure indeplinirea stricta a obligatiilor care decurgeau din acordul de Armistitiu incheiat cu Uniunea Sovietica. Acestea implicau raspunderi deosebite a caror indeplinire se putea duce la bun sfarsit numai intr-un climat de respectare a legalitatii si ordinii in intreaga tara.

Din teritoriu veneau tot mai insistente semnale despre dezordini locale alimentate de comunisti, care manifestau intentia de a precipita reforma agrara pe care Guvernul o avea pe agenda sa, dupa terminarea ostilitatilor si intoarcera ostasilor de pe fronturile de lupta.

In aceste conditii, Presedintele Consiliului de Ministrii a organizat o adunare publica in Capitala cu scopul de a explica direct populatiei, preocuparile imediate si temerile Guvernului privind tendintele de destabilizare ce se manifestau in tara. Adunarea a avut loc la cinematograful “Aro” duminica 24 februarie 1945. Primul Ministru a venit insotit doar de aghiotantul sau, ofiterul Mircea Constantinescu din Regimentul de garda calare. In sala arhiplina de cetateni de toate varstele ne gaseam si noi un grup de studenti. Atunci am facut cunostinta cu expresia mobilizatoare “Regele si Patria”, expresie care se gaseste si astazi in subtitlul publicatiei “Coroana de Otel”.

Simteam ca ne aflam la prima manifestare publica oficiala pentru a exprima repulsia fata de ciuma rosie care incepuse ostentativ sa atenteze la ordinea democratica existenta in tara. Temeiurile expuse in cadrul acelei manifestari s-au dovedit, din pacate, intemeiate caci la scurt timp a venit in Capitala trimisul Moscovei in persoana lui A.I.Visinsky, cu scopul declarat de a sprijinii schimbarea Guvernului Regal. Actiunea s-a petrcut prin instaurarea, peste vointa Suveranului, a asa zisului “Guvern de larga concentare democratica” sub presedentia lui Petru Groza, unealta docila a comunismului international. Cat priveste competenta profesionala a noilor guvernanti, era de larga circulatie in acea vreme un catren care exprima trista realitate: Caligula imperator,

Din cal el si-a facut senator,

Dar Petru Groza-mai sinistru,

Din bou el si-a facut ministru!

Astfel a inceput bolsevizarea treburilor publice in Romania cu sprijinul imperialismului comunist, cea ce a condus in cele din urma la savarsirea faradelegii cardinale din 30 decembrie 1947-inlaturarea regimului Monarhiei Constitutionale.

Providenta a facut ca in toamna trecuta reinhumarea osemintelor generalului Nicolae Radescu, aduse din exil, sa aiba loc in cimitirul Bellu din Capitala, ca in aceasi vreme cu inhumarea aghiotantului sau, capitanul Mircea Constantinescu.

Fie-le tarana usoara si memoria binecuvantata!

Liviu Cantor - veteran de razboi

Distinsa asistenta

Ma aflu aici alaturi de dumneavoastra in acest moment emotionant, pentru a saluta, in numele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, initiativa repatrieri osemintelor generalului Radescu fost Prim Ministru al Romaniei.

Este un act de dreptate si are o adanca semnificatie istorica si morala, prin care se restituie pamantului romanesc, osemintele unei personalitati ce si-a unit destinul cu unul dintre cele mai dramatice capitole din trecutul tarii noastre, cel al tanzitiei de la libertate la sclavie, adica, de la democratie la bolsevism.

Acest lucru a fost posibil datorita initiativei romanilor din Statele Unite, in frunte cu mult respectatul senior Stefan Isarescu, fapt care a condus la interventia si apelul meu insistent, adresat de la tribuna Senatului Roamniei,asa cum , in sesiunea trecuta, incercase si deputatul Radulescu Zoner.

Sigur ca acest ceremonial deosebit care ne onoreaza dar si ne obliga pe toti cei prezenti, n-ar fi fost posibil fara implicarea Guvernului, a Armatei si in special al d-l Prim Ministru Isarescu.

Participarea presedintelui Roamaniei si a Primului Ministru la aceasta inhumare este plina de semnificatii.

Pentru ca Premierul Radescu, adresandu-se tarii in acele momente grele din februarie 1945, spunea:”avem nevoie de liniste, de ordine si de pastrarea nestirbita a autoritatii de stat. Fara acestea, orice truda este zadarnica iar tara in mod fatal, este impinsa spre destramare, lucru pe care eu sunt tinut sa-l impiedic cu orice pret”.

Guvernarea generalului Radescu a fost scurta, dar ea trebuie sa ramana cu un exemplu de curaj, de demnitate si responsabilitate pentru toti prim ministrii care-I vor urma de-a lungul timpului.

Generalul Radescu, ultim sef de guvern necomunist al Roamniei, era bine cunoscut pentru limbajul sau deschis, pentru fermitatea cu care s-a opus hitlerismului, din care cauza a fost scos din armata si internat in lagarul de la Targu Jiu.

Aceeasi rezistenta a opuso comunistilor romani si sovietici, care si-a dat mana in mod fatis pentru inlaturarea sa. Cred ca este suficient sa ne amintim de faptul ca atat de cunoscutul asasin A.I.Visinsky a venit la Bucuresti la 2 zile de la investitura ilustrului general ca Prim Ministru, ca si la inlaturarea sa de la sfarsitul luni februarie 1945, cand, in mod brutal si ultimativ, a cerut M.S.Regelui Mihai acceptarea guvernului tradator Petru Groza.

Elev de liceu fiind, l-am vazut pe generalul Nicolae Radescu la 24 februarie 1945, pentru ultima oara, la memorabila intalnire din sala Aro, unde I-a infierat pe cei “fara neam si Dumnezeu”, intr-un discurs cutremurator. Era in joc soarta tarii!

Nu pot uita acele momente de entuziasm care ne-au electrizat pe toti cei prezenti si in special noi elevii si studentii. Raspunsul nostru a fost scandat la nesfarsit si dupa terminarea intrunirii si continuat apoi pe strazile Bucurestiului : “Regele si patria / Radescu si ordinea” .

In anii care au urmat, noi am scris cu sacrificiile si destinele noastre pagini de istorie si rezistenta anticomunista.

Iata-ma astazi, dupa mai bine de o jumatate de veac, in fata catafalcului marelui Nicolae Radescu, intrebandu-ma, in aceste momente de rascruce pentru Romania, cati pasi oare mai avem de facut spre a ajunge acolo unde si-a dorit si a luptat generalul?!

Am evocat toate acestea pentru a reaminti si faptul ca generalul Radescu a ramas in cartile de istorie predate copiilor nostri timp de o jumatate de veac asasinul si tradatorul de neam, imagine impusa de ocupantul sovietic si slugile sale romanesti.

Trebuie sa ingropam toate aceste imagini, odata cu restituirea adevarului despre istoria noastra, si iata ca ceremonialul de astazi este un moment de adevar, care ne obliga sa continuam eforturile pentru ca generatiile viitoare sa poata sa invete istoria curata a neamului nostru si sa traiasca intr-o tara democratica si libera.

In numele fostilor detinuti politici, ma aplec cu adanca piosenie si mandrie in fata osemintelor acestui erou

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Constantin Ticu Dumitrescu

GANDURI DESPRE BISERICA ROMANILOR

Plecand de la doua articole din “Romania libera” si marcand ziua cand se implinesc 10 ani de la trecerea in eternitate a Principesei Ileana a Roamaniei (Maica Alexandra) aduc din nou vorba despre o datorie mereu amanata a Bisericii ortodoxe fata de credinciosii ei din tara si din jurul granitelor de azi ale tarii! …

In primul articol se vorbeste despre faptul ca unii dintre trimisii patriarhului Teoctist spre slujirea romanilor din Europa de vest sunt de fapt securisti mascati; si se da exemplu “colonelului Fisha”, de la Biserica “Sf. Gheorghe”, de langa Royal Court of Justice (centrul Londrei). In al doilea articol se dau cateva rezultate ale unui sondaj al Centrului de cercetari pentru problemele tineretului; persoanele intre 15 si 29 ani ofera urmatorul tablou d.p.d.v. al credintei:

- 26.2% se declara credinciosi practicanti;

- 59% se declara credinciosi dar nu si practicanti;

- 4.3% practica un cult dar nu cred in el;

- 2.8% se declara atei;

- 0.4% sunt adepti ai unor grupari spirituale nerecnoscute ca religii.

O concluzie ar fi observatia ca in Romania doar un sfert din trineri se duc la biserica (nu toti la ortodocsi!).

In decembrie 1989 Bunul Dumnezeu a dat, cu plinatatea darului Divin, o triada de sanse istorice, unice, acestei biserici ortodoxe autocefale:

1. sa-si proclame in adevar autocefalia, rupandu-se de tutela Moscovei. Prin aceasta ar fi devenit intr-adevar Biserica neamului, scotandu-l din robia mentala comunista, intemeind reconstructia spirituala a romanismului pe recunoasterea greselilor dintre 1945 si 1990.

2. sa deschida sufletele si cugetele romanilor pentru adevarul istoriei neamului si sa recheme pe tronul tarii pe Unsul Bisericii – M.S. Regele Mihai I de Romania.

3. sa profite de pozitia ei unica de biserica latina de cult oriental si sa promoveze legatura frateasca de bisericile Greco-catolice si de cele romano-catolice devenind, puterea ecumenica pe care, iata Patriarhia Constantinopolelui nu o onoreaza.

Constatand starea de fapt din interiorul si de la varful B.O.R. ne dam seama de ametitoarea distanta la care se afla biserica noastra majoritara fata de aceste Daruri oferite de Stapanul Ceresc, in marea Lui bunavointa, de 11 ori la cumpana mileniilor; 11 Craciunuri deja, in care poporul roman a stat pe muchia norocului sau istoric; 11 Craciunuri triste, in care romanii, cu indumatorii lor spirituali cu tot, si-au intors fata de la Steaua Bethleemului, au intors spatele celor 3 Regi, au fost surzi la cantecele Ingerilor si au privit dincolo de Sfantul Prunc si piezis la Sfanta Lui Mama!…

Si se mira si se incrunta romanii, cu indumatorii lor cu tot, ca au votat cu Antichristul… si indrumatorii dupa rugaciunea din fiecare seara, se culca linistiti!!!

DOUA CONCLUZII:

- una dintre concluzii este trista constatare ca nu poate fi cu adevarat lucratoare o biserica dintre ai carei componenti (laici si clerici), mai mult de jumatate gandesc in termini comunisti, regreta sistemul care promova furul, minciuna si ateismul, aleg in fruntea tarii conducatori care fac de ras tot ce au construit bun parintii neamului romanesc…

- alta concluzie se desprinde din urmatoarea intrebare: poate o biserica “nationala” sa infloreasca in mijlocul unei tari mizerabile, aflata in disperare economica si sociala, prada celor mai degradante practici mafiote?? Sau ii convine de fapt, bisericii ortoxe sa preia schizofrenia sociala specifica perioadei comuniste cand una se proclama, alta se facea!

De ce o fi prins republicanismul la clerul romanesc?? Poate pentru ca lupta pentru posturile in ierarhia superioara, accentuata de staul communist cu rasturnarea specifica a valorilor, a capatat o noua justificare in lumina conceptiei antimonarhice ca sub orice sultana se ascune o carja de mitropolit sau, Doamne fereste una de patriarh!!!

Arhitect Dorin Boila

Multumire

Adresam si pe aceasta cale multumiri LIGII INTERNATIONALE DIN ANGLIA, Domnului David Horbury, Domnului James Milleew, Domnului Constantine Cionca, Doamnei Lidia Toher, Domnului dr. Vasile V. Trif si grupului de sustinatori reprezentati de Domnul Liviu Cantor, pentru sustinerea acestui periodic.

Back